Se spune că nu e bine „să dai din casă”, pentru că riști să distrugi „șandramaua”! OK! Dar când „șandramalei” i s-a dat foc, din interior, de impostori, mai e valabil „să nu dai din casă”?
În urmă cu câțiva ani (când lumea era normală și când crima organizată nu era la apogeu, adică nu controla 100% politicul), făceam echipă cu polițiști, ofițeri SRI, ofițeri DGIPI și procurori, pe baza unor protocoale ce vizau combaterea fraudei fiscale, ce începuse să devină un pericol la adresa siguranței naționale. Mă refer la anii 1998 – 2003, până când „băieții deștepți” care se mufasera la banii publici s-au prins că acolo trebuie acționat și au acționat.
Logic, în pofida tehnicii rudimentare și a unor dotări precare (compensate prin profesionalism si conștiință morală), în raport cu grupurile de crimă organizată, cooperarea dintre instituții a fost chiar fructuoasă. S-au înregistrat multe trimiteri în judecată și condamnări în acea perioadă, pentru evaziune fiscală. Pentru că, încă nevirusați de lăcomie, toți „actorii” angrenați în acțiune, chiar credeam în adevăr și justiție.
Apoi, speculandu-se lacomia, arivismul și oportunismul, s-a instaurat dihonia între instituții si factorii de decizie, creată si întreținută de crima organizată, prin intermediul politicienilor cu „schelete în dulap”. Care, firesc, s-au folosit de „cârtițele” plantate în sistem, iar unde n-au avut, le-au creat. Încet și sigur, profesioniștii cu pedigree, onești și dedicați profesiei, au fost ori înlăturați, ori trecuți „pe linie moartă”, pentru că deveniseră un real pericol pentru crima organizată ce controla economia.
Iar ca populația să nu se prindă de diversiune, i s-a oferit marele spectacol antifraudă și anticorupție, din anii 2008 – 2012, regizat de cârtițele crimei organizate, plantate în sistem, maeștri emeriți în domeniu. Or când sistemul e virusat imoral, din interior, mai devreme ori mai târziu n-are cum să nu intre în implozie.
Nici una dintre instituțiile care în anii 2000, făcea parte din „coaliția” antifraudă fiscală, n-a scăpat de reorganizare (adică epurare sau pierdere din atribuții) sau de desființare (Garda Financiară, DGIPI). Ca efect, locul profesioniștilor, la comanda crimei organizate, a fost luat de impostori și oportuniști (cârtițe).
Nici SRI, cu „draconicul” regim când e vorba de recrutat personal, n-a scăpat de „upgradare” și „primenire”. În cazul lor, „upgradarea” s-a numit Florian Coldea, adică impostura personificată cocoțata/impusă în vârful piramidei. Cum a fost virusat SRI, cu acest Coldea, ar trebui să fie obiect de studiu pentru cei care pretind că SRI e o instituție fanion în domeniul anticorupție. S-o luăm cu începutul.
Mama lui Florian Coldea, era angajat al Postei Române din Pâncota, jud. Arad. În ce împrejurări nu știm, dar, se pare că, un anume ofițer SRI, Tudor Barbu (care „opera” în zona Ineu – Pâncota), a recrutat-o ca informatoare pe mama lui Florian Coldea. La rugămintea mamei lui Coldea, Barbu a făcut trafic de influență la șeful SRI Arad (Dragoman) și la locțiitorul acestuia (colonelul Goron Nicolae, dovedit de CNSAS că a făcut poliție politică), care l-au fi delegat pe șeful cadrelor SRI Arad, colonelul Mircea Bălășoiu, să rezolve angajarea lui Coldea în SRI. Executant docil, Mircea Bălășoiu (fost milițian și consatean cu generalul Vlad care, se pare, i-a influențat cariera), bineînțeles că a făcut tot ce se putea ca Florian Coldea să fie recrutat pentru Academia de Informații, deși nu îndeplinea condițiile de studii și multe altele. Adică, în urma traficului de influență (corupție), s-a făcut o excepție de la lege și Coldea a ajuns la Academia SRI. Și cum era certat cu educația, nici la Academia SRI nu a reusit sa-si ia lucenta, așa ca a „absolvit” plutonier. Apoi, după unnan se pare, a reusit sa-si ia licenta si a trecut in randul ofițerilor în SRI, pregătit de ascensiune (cu baston de general în raniță). Somitate, ce mai! Frumoasă intrare într-o instituție unde se pretindea că nu există corupție, nu? În perioada de „plutonierat”, Coldea a făcut practica la SRI Arad, distingandu-se prin faptul că a reușit să-și exaspereze șeful de birou la care fusese repartizat, determinandu-l pe acesta să-l caracterizeze, precum Iliescu pe Geoană, „prostănac” și să-l repugne. Ulterior, după ce Coldea (printr-un miracol greu de conceput, în raport cu antecedentele), a „absolvit” fabrica de diolome numită „Academia de Informații” (un fel de Ștefan Gheorghiu, unde nu era nevoie de bacalaureat pentru a urma facultatea și nici de prezență pentru a trece examenele, dar el totusi a picat examenul dd licență), tot prin trafic de influență, comis, de data aceasta, de generalul Dan Gheorghe (fost șef al trupelor antitero din Securitate, întâmplător din zona Pâncota și, se pare, văr cu mama lui Coldea), l-a ajutat pe Coldea să promoveze, ajungând, într-un timp record în SRI (ca în basmele lui Ispirescu), de la plutonier ignorant cronic, la adjunct al structura antiterorism, din cadrul SRI. Deci nu pe merite, ci, în stil mafiot, adică pe „pile”. Mai corect spus, prin corupție! Din acea postură (de adjunct la antitero), – „recomandat” de isprava cu recuperarea jurnaliștilor prostiți de prietenul lui Ciolacu, Omar Hayssam -, preiau „subiectul”, se pare, celebrii politicieni ai Aradului – cei doi Gheorghe, ginere și socru, Falcă și Seculici -, care l-au „recrutat” pe Coldea. Și, prin intermediul lobby-ului făcut la președintele Băsescu (fapt confirmat oficial), i-a fost asigurat și „netezit” drumul către funcția supremă, militară, în SRI: prim-adjunct al instituției. Așa s-a născut una dintre cele mai neconvenționale, dubioase și lipsite total de etică, ascensiune în SRI. Cea mai veroasă și oportunistă grupare, care a melanjat politicul cu serviciile (adică, mai corect spus, a „înfrățit” SRI cu crima organizată). O astfel de grupare oportunistă a controlat, ani de zile, administrația publică centrală, în folos clientelar. Cine n-a înțeles și nu s-a conformat, a intrat în „malaxorul” anticorupție și a fost lichidat în stil proletcultist, prin linșaj mediatic și servilismul DNA, ce devenise „buldog-ul” SRI. Vorba lui Coldea: „cine intră în malaxor, nu mai iese!”.
La Arad, pentru a controla locul de baștină si zona, pe același principiu clientelar, Coldea a făcut numirile pe principul obedientei (Calalb) sau pe principiul clientelar, numindu-si colegii de la „Academia de Informații”, în fruntea SRI, respectiv pe gorjeanul Toma Adrian (în prezent șef la Poliția Locală Arad, protejat de finul lui Coldea, primarul Bibarț) ca șef al SRI Arad, iar ca adjunct al SRI Arad, o doamna, din același anturaj, Dana Viraslau, fostă colegă la academie. Întâmplător (ce coincidență fericită, nu?), în timpul mandatului lui Coldea, ca șef al ANAF, prin lobby-ul lui Seculici și Falcă (cu avizul SRI, bineînțeles), este promovat tot un arădean, Sorin Blejnar (al carui pedigree profesional, la data numirii, il recomanda mai degrabă ca șef în tabăra opusă). Iar șef de cabinet al acestuia, a fost numit dispărutul Codruț Marta, artizanul incontestabil al unor scheme elaborate de fraudat accizele statului (de care Florian nu cred că nu știa). Acesta e doar un mic episod din „cariera” burdușită cu trafic de influență și impostură din CV-ul lui Florian Coldea. Întreg filmul, cu toate increngaturile, demn de Camorra – în care SRI a fost făcută partener al multor afaceri dubioase, alături de crima organizată -, e de noaptea minții. E suficient să amintim protecția asigurată afacerilor lui Sebastian Ghiță (care, culmea, continuă să devalizeze bugetul public și în prezent) pentru a demonstra spre ce direcție a ghidat Coldea instituția.
Despre cum înțelegea Coldea să abordeze evaziunea fiscală, de ce l-a convins pe Basescu să desființeze Garda Financiară și să înființeze Directia Generală Antifraudă Fiscală (în care 1/3 erau ofițeri SRI), sunt întrebări care au un singur raspuns: lăcomia! Coldea, ahtiat după putere si bani, voia să controleze nu evaziunea fiscală, ci pe evazioniști. În beneficiul personal, nu al statului. Iar beneficiu insemnau taxe consistente. Altfel, ce l-a determinat să viruseze toate consiile de administrație, ale Romgaz, Hidroelectrica, Transelectrica, Petrom, Romgaz, etc., cu ofițeri acoperiți? Apropo de „taxe”, prin Arad circula o poveste, despre cât a perceput Coldea unui cetățean din Sofronea, care i-a cerut ajutorul pentru a se branșa la forajul de apă termală: 500.000 de euro. Taxă de director (șmecher) de SRI, nu? Cum naiba să nu se revolte profesioniștii onești din sistem sau cei care au fost înlăturați că n-au vrut să fie instrumentele lui Ghiță sau Falcă? În aceste circumstanțe, nu putem spune: „mai bine mai târziu decât niciodată”, ci păcat că atât de târziu, după ce „răul” a fost comis. Sunt prea multe „victime” nevinovate pe „câmpul de luptă” (ori în „câmpul tactic” inventat de generalul Dumbravă, partenerul lui Coldea) și prea multă mizerie lăsată în sistem de „generalul” impostor, Coldea! Pentru „curățenie” e nevoie de ani! Cine va face curățenie? Cine va elimina mizeria ce a lăsat-o Coldea în SRI, ANAF, DNA și în justiția românească, adica impostorii și „cârtițele” care au băgat și continuă să bage în buzunarele crimei organizate, în mandatul lui Coldea, peste 5% din PIB? Apropo de sloganul lui Coldea „Cine intră în malaxor nu mai iese”, o fi valabil și în cazul lui? Sper că da, cu tot „câmpul tactic” creat de „nașul” Coldea!
