Vă mai amintiți la ce linșaj mediatic au fost supuși cei doi procurori de la DNA Ploiești, Onea și Negulescu, în cazul Cosma și Ghiță, de către „România TV” și „Antena 3”? De marii manipulatori, suspect de tolerați de CNA, Ciutacu și Gâdea? Aceste jigodii morale, ce se pretind mari justițiar ai României, dar care „calcă pe cadavre”, la ordinul celor care-i plătesc?
Însă, dincolo de campania de manipulare dusă de mass-media (de o gravitate fără precedent) intolerant este non-combatul manifestat de unele instituții publice și, cel mai grav, implicarea directă a unor instituții ale statului, la comandă politică ori asmuțiți de mass-media coruptă, care demonstrează că statul este unul captiv, la cheremul crimei organizate, ce se manifestă prin intermediul PSD. A nu se uita că, printre alte nume „celebre”, așa zisele victime ale procurorilor Negulescu și Onea au fost greii PSD, familia Cosma (care conduceau județul Prahova în stil Camorra, cu tatăl „baron” ocupând funcția de președinte al Consiliului județean și fiul și fiica, deputați PSD), fostul deputat (membru în comisia SRI și unul dintre apropiații șefului SRI, repetentul general Coldea), celebrul Sebastian Ghiță (încă patronul „România TV” și a numeroase contracte pe care continuă să le deruleze cu statul român, prin care întreține o televiziune campioană la dezinformare și manipulare în favoarea crimei organizate) și fostul premier Victor Ponta (susținut de afaceristul Sebastian Ghiță). În urma linșajului mediatic, organizat de PSD (este evident că fără implicarea PSD, linșajul mediatic nu ar fi avut o astfel de anvergură) și al intervenției directe, tip „Gestapo” sau „poliție politică”, a Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie (SIIJ – prin procurorul Adina Florea, aflată sub controlul total al PSD), procurorii Negulescu și Onea au fost „executați”, în stil mafiot, atât mediatic cât și profesional. Ce constatăm acum, la peste zece ani (2020) de la derularea acestor evenimente? Că întreaga acțiune de linșaj și execuție publică a procurorilor, executată politic, de către PSD, a fost pusă în operă în stil comunist, având ca scop salvarea unor membrii ai partidului (conducători sau membri în structuri de crimă organizată). Și a reușit! Între timp, familia Cosma, fostul deputat Sebastian Ghiță și fostul premier Victor Ponta, împreună cu rudele, au fost ori achitați de justiție, ori scăpați prin prescrierea faptelor. În acest timp, pentru a nu „virusa” ori „încurca” operațiunea de salvare, procurorii Onea și Negulescu au fost supuși unei presiuni mediatice infernale și înlăturați din anchetă, în stil mafiot. Ca nu cumva să „tulbure apele”, colectând, în continuare, dovezi incriminatoare, ce perturbau operațiunea politică de salvare.
Între timp, pentru că „minciuna are picioare scurte” și manipularea, prin minciună, nu poate substitui adevărul (decât pentru o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă), cei doi procurori, convinși că adevărul e de partea lor, au parcurs (greu dar consecvent) toate etapele justiției, în încercarea de a se reabilita profesional, în pofida atacurilor murdare ale mass-media coruptă și a unui sistem supus presiunilor uriașe, politice. Și, în pofida presiunilor mass-media și politice, la cel mai înalt nivel, după peste zece ani de lupte (mai precis treisprezece ani), în final au reușit. Și, la finalul unei lupte care a durat treisprezece ani – în care s-au luptat nu cu anchetatorii sau cu probele și dovezile ce-i incriminau, ci cu un sistem machiavelic, creat de PSD în instituțiile statului -, Onea și Negulescu („Portocală”, cum îl batjocoreau Gâdea și Ciutacu), cu sprijinul unor magistrați care nu și-au vândut conștiința și nu s-au lăsat influențați sau cumpărați de factorul politic (genul acesta de magistrați ar trebui să conducă justiția din România), au demonstrat că sunt nevinovați și că nu familia Cosma, Sebastian Ghiță, Ponta și alți politicieni cu pedigree, au fost victimele, ci ei. Victimele unui sistem politic de tip mafiot, creat și implementat de crima organizată, folosindu-se de PSD, prin care încearcă să controleze toate instituțiile publice.
Astfel, în pofida acuzațiilor grave care li s-au adus și a presiunilor mass-media și politice, după treisprezece ani de luptă cu un sistem ticăloșit de imixtiunea și influența politică, fostul şef al DNA Ploiești Lucian Onea şi fostul procuror Mircea Negulescu au fost achitați de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul în care au fost trimiși în judecată de Secția pentru investigarea infracțiunilor din Justiție (SIIJ) pentru săvârșirea mai multor infracțiuni printre care represiune nedreaptă şi cercetare abuzivă. Cu ce preț însă și cu ce urmări asupra psihicului, sănătății și moralului, acestor magistrați, numai ei o știu. Numai ei știu dacă contabilizează acest deznodământ ca o victorie sau ca o experiență ce le-a zdruncinat încrederea în justiție. Pentru că nu e firesc și normal ca justiția să fie o excepție și nu o regulă și să tremuri, atâția ani, așteptând un verdict când ești nevinovat.
Logic, după o astfel de victorie, într-un stat, pretins de drept, ar trebui să urmeze o mică revoluție sau, cel puțin, o reformă structurală. Care să facă să dispară toți care au concurat la punerea în scenă a acestei farse juridice, ca astfel de evenimente să nu mai fie posibile. Pentru că un asemenea verdict, indiferent cum ar fi analizat, confirmă, fără echivoc, imixtiunea directă a crimei organizate prin intermediul politicului, în actul de justiție. Oricât am crede în teoria conspirației, nu pot fi victime, în același timp și cei anchetați de Negulescu și Onea și procurorii. Or, la cum se prezintă, în prezent, finalul „telenovelei” familiei Cosma, din Prahova și a fostului deputat Ghiță, toți sunt victime. Ceea ce nu are nici o logică. Dacă Onea și Negulescu au fost achitați de ICCJ, pentru represiune nedreaptă și cercetare abuzivă, înseamnă că cercetările lor au fost corecte și faptele pentru care au fost trimiși în judecată familia Cosma, Ghiță Sebastian și restul, au existat. Cum naiba toți sunt nevinovați? După verdictul ICCJ, în cazul Onea și Negulescu, în culpă rămân instituțiile publice care au intervenit în favoarea celor cercetați de Onea și Negulescu, în speță SIIJ a Adinei Florea si instituția lui Netejoru, care s-au grăbit să „confirme” acuzațiile aduse de mass-media și de cei cercetați. Asta spune, de fapt, verdictul ICCJ! Că nu Onea și Negulescu au comis abuzuri, ci SIIJ, care a executat ordine politice. Cu alte cuvinte, în acest caz, SIIJ s-a comportat ca și poliție politică, nu? Păi, dacă statul de drept funcționează, nu ar fi logic ca, în aceste condiții, procurorii sau cei care au făcut parte din SIIJ, au anchetat și vizat actele întocmite în cazul lui Onea și Negulescu, să răspundă pentru faptele lor și să „dispară” din sistem? A nu se uita că aceeași SIIJ, în frunte cu Adina Florea, în baza acelorași acuzații aduse lui Negulescu și Cosma, a procedat la anchetarea fostei șefe a DNA, Kovesi, anchetă în urma căreia a fost demisă din funcție, reproșându-i-se că a protejat și încurajat abuzurile lui Negulescu și Onea. Care abuzuri?
În ce privește mass-media, după campania de linșaj dusă de „România TV” și „Antena 3”, n-ar trebui ca CNA să reanalizeze activitatea acestor televiziuni și să ia măsuri drastice, ca acest gen de linșaje mediatice să nu se mai repete ori să nu mai fie posibile? Ca indivizi precum Gâdea și Ciutacu să nu mai poată minți și manipula? Cum să terfelești astfel o persoană publică, mințind pentru a proteja infractorii și să nu suporți consecințele?
Da, într-un stat ce se pretinde de drept, decizia ICCJ în cazul Onea și Negulescu ar trebui să genereze o mică revoluție a sistemului, prin epurarea acestuia de „virușii” politici, de tip mafiot. Și al celui public și al celui privat. Pe baza deciziei ICCJ, în cazul Onea și Negulescu, toți cei care au participat la mazilirea acestor procurori ar trebui excluși din sistem și deferiți justiției, pentru executarea unor ordine politice, adică pentru practicarea de poliție politică. Altfel, păstrând astfel de indivizi în sistemul de justiție și controlul politic asupra unor instituții, de genul SIIJ ori INspecția Judiciară, cazurile Onea și Negulescu se vor repeta oridecâte ori politicul va face obiectul anchetelor justiției.
Același lucru se va întâmpla și în cazul mass-media. Dacă CNA nu va lua măsuri drastice împotriva celor ce au dus o campanie de linșaj murdară împotriva lui Onea și Negulescu, genul acesta de linșaj mediatic va recidiva oridecâte ori interesele unor personaje, aflate sub umbrelă politică, vor fi amenințate.
De aceea, acest gen de cazuri, precum cel al lui Onea și Negulescu nu trebuie tratate cu nepăsare, ca și cum ar fi niște simple „accidente” nefericite, inerente în procesul justiției. Nu, ele nu sunt simple „accidente”, ci o boală gravă (cancer) de care suferă sistemul de justiție, administrația publică, adică societatea românească. O boală gravă, cronică, generată de virusul numit imixtiunea crimei organizate, prin intermediul „umbrelei” politice, în sistemul de justiție sau al întregii administrații publice, pe care, deocamdată, îl controlează în mare parte. Dacă societatea în care trăim nu conștientizează că eliminarea imixtiuni politice din justiție este prima condiție a instaurării statului de drept, iar genul acesta de decizii ale justiției, precum cea în cazul Onea și Negulescu vor rămâne doar simple accidente, fără urmări, în curând, sistemul de justiție nu va mai fi capabil să pronunțe nici astfel astfel de decizii. Pentru că, controlând spectrul politic, crima organizată (de genul celei anchetate de Onea și Negulescu în Prahova), asta urmărește de peste treizeci și doi de ani (exact ce spunea Voiculescu, patronul „Antenei 3” și ce urmărea Dragnea): controlul total al justiției. Și nu sunt departe, în condițiile în care cazuri de genul Onea și Negulescu au devenit excepții, iar cazurile Ghiță ori familia Cosma și alarmant de multe altele, în care infractori dovediți au scăpat de pedeapsă prin intervenția prescripției, au devenit o regulă. Or, în această logică, dacă decizia în cazul Onea și Negulescu rămâne fără urmări, la nivel de epurare a instituțiilor statului de „cârtițe” infiltrate politic sau eliminare a influenței politice, înseamnă că statul de drept a eșuat în România, iar crima organizată deține controlul total, inclusiv asupra justiției. Ceea ce pentru cetățeanul de rând înseamnă o uriașă nesiguranță, fiindu-i amenințată, grav, atât protecția proprietății private, cât și respectarea drepturilor civile.
sursa foto : google.ro
