Vrem o țară, „ca afară”, dar în stil rusesc, oligarhic!?

0
93

Dacă am moștenit ceva mizerabil de la comuniști, fanarioți și toate popoarele ce ne-au „călărit”, în istorie, acel ceva se numește minciuna și fudulia cu efectul minciunii! Într-o țară coruptă profund, unde moralitatea e un handicap, să vii cu asemenea argumente, că, vezi Doamne, judecătorii s-au „trezit” și au constatat că fiscul aplică legislația „după ureche”, pentru că legislația este învechită și „neupgradată” cerințelor moderne, mi se pare un argument penibil, dacă nu cumva ridicol de pueril, de tip rusesc. Ca de obicei, ca românul care „nu-i prost destul dacă nu-i și fudul”, când ești mândru că ai obținut ceva imoral, niște avocați și consultanți, setați pe obținut profit în orice circumstanțe, plătesc articole, în presa mercenară, unde „o tot țin langa”, că ei, ce să vezi, sunt niște super profesioniști, bine pregătiți și, cu argumente legale si solide, au convins instanța că fiscul e depășit și aplică o legislație „caducă”, neadecvată scopului, adică colectării taxelor și că taxarea ar trebui să fie relativă, adică după bunul plac. Măi, să fie! Adică fiscul e o adunătură de incompetenți, nu are profesioniști (chiar dacă în realitate unii au zeci de ani de experiență și cu doctorate, în fiscalitate, luate pe bune) și vin niște răcani în fiscalitate, fără un pic de experiență în domeniu și dau lecții de oportunitate fiscală, legalitate și moralitate (!?). Chiar așa o fi? De fapt, dincolo de gargara tip politicianist (adică găunoasă moral) și de pregătirea lor profesională (majoritatea absolvind studii la facultăți obscure, cu examene luate pe șpagă, de unde n-au învățat mai nimic), totul se bazează pe modul cum funcționează România azi: pe minciună, tupeu, manipulare și corupție. În primul rând, ca să percepem fenomenul, plecăm de la o realitate incontestabilă: foarte puține societăți de consultanță sau expertiză contabilă, în relația cu fiscul, sunt corecte și de bună credință. Suplinesc lipsa de profesionalism și experientă. cu tupeu și gargară demagogică, de tipul: ANAF face abuz! Cum contribuabilul taxat este cel care plătește, consultanții și experții fac orice ca „dreptatea” să fie, exclusiv, de partea clientului. Indiferent de adevăr, dreptatea o are cel ce plătește. Că doar consultantul/expertul/avocatul n-o fac pe gratis, ci contra cost, nu? Și de ce, ca românul fudul, să nu-și facă și reclama, dacă tot e „satul plin de proști”, care cred, convinși de consultanți, că n-au nici o obligație morală față de stat, ci doar drepturi? Mai contează lipsa de scrupule într-o țară în care corupția este instituție și brand național? Ce contează că pentru veniturile realizate, prin umflarea cheltuielilor (prin înregistrarea în contabilitatea firmelor a unor operațiuni nereale), nu se plătesc taxele? Vine expertul și, contra cost, spune că fictivul e real, că doar hârtia suportă minciuna, nu? Și dacă mai întâlnește și un magistrat neexperimentat, complexat de gargara demagogică, cacealmaua e conturată. Ce contează că s-a omis neînregistrarea tuturor veniturilor, adică că s-au sustras de la plata taxelor? Vine expertul și, contra cost, stabilește că pârâtul s-a sustras legal, întrucât legea nu e clară (doar lexicul e plin de sinonime și de omonime, nu?)! Ce contează că s-a colectat TVA dar nu s-a mai virat la buget banii colectați? Vine expertul și convinge instanța că e legal să însușești TVA colectată sau să rambursezi TVA pentru facturi de la Strehaia (că n-a existat premeditare și operațiunea e înregistrată)! Ce contează că, pentru a nu plăti contribuțiile (și ce dacă majoritatea, aplicând aceeași lege, le plătesc? Sunt niște proști că le plătesc, nu? Sau nu s-au gândit să angajeze consultanții celebri, care câștigă „pe bandă rulantă” procesele cu ANAF, nu?) unii s-au gândit să substituie salariul cu diurna și să lase angajații fără pensie? Vin experții care conving instanța că e legal si corect să substitui salariul cu diurna! Dacă se poate, de ce nu? De fapt, întreb pe cei care au mers la școală, pe bune și au învățat abecedarul fiscalității: cine pierde când ANAF „pierde pe bandă rulantă” impunerile pentru plata obligațiilor de la care unii șmecheri se sustrag? Adică când banii nu ajung la bugetul public? Pierde statul abstract, care pare o entitate a nimănui? Nu statul pierde, domnilor! Statul este doar o denumire a unei întinderi teritoriale, ce cuprinde o populație, care nu poate exista fără cheltuieli publice, asigurate din taxe și impozite. Deci, nu e ceva abstract! Noi pierdem, pentru că noi, toți, suntem statul, domnilor! Când nu plătiți obligațiile sau câștigați în instanța, ne furați pe noi, pe toți, domnilor! Inclusiv pe voi, cu pretenții la asigurarea accesului la domeniul public. Inclusiv judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care consultanții și experții i-au „convins” că fiscul aplică legi perimate, pierd și sunt furați (mă rog, dacă nu sunt „compensați”!). Apropo! Dacă legile fiscale sunt primate, atunci și taxele și impozitele sunt primate, nu și atunci, hai, în bloc, să nu mai plătim nimic la buget, că nu sunt „upgradate” legile. Așa, ca în junglă, nu? Apropo, dacă e interpretabil totul (culmea, doar în favoarea evazioniștilor), de ce numai unii să nu le plătească? Nu e discriminare? De ce companiile care utilizează șoferi în curse interne să nu dea diurne în loc de salarii, dacă e legal, corect și moral? De ce să plătească contribuții (CAS, CASS, etc.) dacă se poate să nu? Bani pentru salarii și pensii? Las’ că rezolvă Ciolacu și Câciu, împrumutând cu dobânzi că nici dacă ne vindem că sclavi n-o să le putem plăti. Și ce dacă? E corect principiul, să trăim noi, bine, restul nu contează? E logic și corect să avem doar drepturi, nu și obligații? Cum vine asta: vrem o țară că afară (în vest) dar să nu facem nimic? Și, în timp ce Guvernul se împrumută să plătească salariile și pensiile judecătorilor de la Înaltă Curte de Casație și Justiție, unii dintre judecători, „convinși” de consultanți și experți, desființează toate deciziile de impunere ale ANAF, adică sursa din care se plătesc salariile și restul cheltuielilor publice și obligă Guvernul să înlocuiască colectarea cu împrumuturi. E ca și cum ai da foc la coșmelia în care locuiești! Pe cinstite, zău? Nu e cinism înfiorător? Cu alte cuvinte, susținând că ANAF aplică legi primate, Înalta Curte de Casație și Justiție faultează la greu colectarea taxelor, în numele unor absurde și stupide interpretări lexicale ale legii fiscale. Că, cică e corect și conform principiilor de drept să dai dreptate celui ce nu plătește taxele, invocând neclaritatea legilor. Deci, conform noului principiu instaurat de instanțe, împreună cu firmele de consultanță, dacă legea e interpretabilă, a furat legal, nu? Măi, să fie! Chiar așa? Nu mai e clar nici 16% pe venit și profit? 5, 9 sau 19% pe TVA? Nu mai e clar nici că, ca să primești pensie, trebuie să contribui? Dacă nici asta nu e clar, când obligațiile n-au fost evidențiate și achitate, atunci ce naiba mai e clar și neinterpretabil în România? Și unde naibii ajungem dacă toți ne fofilăm, utilizând precedentele justiției și „driblam” bugetul de stat? Trecând peste argumentele penibile cu perimarea legislației, furnizate de firmele de consultanță (ceva în stilul oportunității de tip mafiot), am, totuși o mare dilemă: într-o țară unde totul e de vânzare (mai ales conștiința) și în care traficul de influență e precum respirația (adică fără nu se poate), nu luăm în considerare și corupția, când vorbim de procentul mare de cauze pierdute de ANAF la Înalta Curte de Casație și Justiție? La gradul de corupție existent și la istoricul justiției românești, nu e logic să introducem în ecuație și acest factor, corupția? De ce nu? De ce să credem că într-o societate ce geme de corupție, tandemul consultanți-justiție funcționează perfect moral, dincolo de orice bănuială? Sunt sceptic că e așa! De ce nu cred în onestitatea justiției și a firmelor de avocatură si consultanță, când e vorba de ANAF ? Pentru că am prea multă experiență, nu sunt analfabet funcțional și am un pedigree mult prea garnisit cu exemple concrete, ca să nu constat că ceva nu e în regulă cu procentul de care vorbește firma de consultanță. E prea mare ca să nu dea de bănuit. Chiar așa, oare întâmplător, procentul a explodat exact după ce DNA și SRI nu s-au mai ocupat de justiție și după „reforma Dragnea” în justiție? Brusc, după „reforma Dragnea”, ca prin miracol, legile fiscale au devenit interpretabile si toți evazioniștii au devenit cinstiți, iar ANAF un dușman public. Cum așa? În contrast, încasările la buget au scăzut, dar au crescut averile celor care n-au realizat profit, n-au plătit TVA, n-au plătit contribuții. Coincidență, desigur, nu efect! Și, simultan, au crescut profiturile firmelor de consultanță și averile magistraților sau ale rudelor acestora. Desigur, „legal”, fără nici o legătură de cauzalitate cu deciziile de impunere anulate în instanță, nu? Și asta tot coincidență, nu? Și ca „tacâmul” să fie complet, chiar dacă se văd „din spațiu” „mânăriile de pe sub pult”, tupeul firmelor de consultanță este incomensurabil. Chiar mai mare decât al „Cosei Nostra”. Cum să nu te lauzi că ai învins fiscul? Ce publicitate mai bună pentru a racola șmecherii evazioniști îți poți face decât să te lauzi că ai convins instanța că e legal să nu plătești obligațiile fiscale? Veniți la noi ca noi „blocăm” fiscul și nu mai plătiți nimic, chiar dacă aveți obligații, e noul slogan al consultanților! Cam așa sună reclama, în fapt. Apropo! Întreb, nu cer verificări penale: dacă DNA continua să colaboreze, oficial, cu SRI și ANAF, oare mai vedeam astfel de laude dubioase, în mass-media, ale unora pentru care traficul de influență și minciună sunt alimente? Și procentul cauzelor pierdute de fisc în instanță, în care banii n-au ajuns la buget, mai era același? Vă spun, cu siguranță, că nu. Mulți dintre cei care astăzi se laudă că sunt profesioniști s-ar fi dovedit că, în fapt, sunt niște infractori notorii, artiști în trafic de influență. Deci, hai să nu mai fim farisei și să nu ne mai mințim că profesionalismul și nu corupția a generat pierderea „pe bandă rulantă”, de către ANAF, a dosarelor la ICCJ. Eu unul -precum un personaj celebru ce spunea că „Moscova nu crede în lacrimi” -, după ce-am studiat atent multe din cauze, am mari și extrem de serioase îndoieli cu privire la acuratețea și onestitatea deciziilor emise de cei care au judecat spețele în care ANAF a pierdut „pe bandă rulantă”. Și, având în vedere vasta și bogata experiență, coroborată cu antecedentele penale ale unor magistrați, sunt absolut convins că nu profesionalismul consultanților, ci corupția (inclusiv prin cumpărarea non-combatului ANAF) este cauza reală a pierderii majorității proceselor „pe bandă rulantă”, în justiție, de către ANAF. Deci, cu toată mascarada retorico-demagogică a pseudo-specialiștilor, ce persiflează ANAF, nu mă las „îmbătat cu apă de ploaie”, adică cu penibilele argumente utilizate de firmele de consultanță și avocatură și atrag atenția și magistraților că sunt ținta unei manipulări ordinare, mizându-se pe lipsa de experiență în domeniul fiscal a magistraților. În concluzie, publicitatea deșănțată, că fiscul a fost învins corect si legal, e o marotă, adică manipulare pentru naivii care cred în basme și pentru fraierii care cred că se pot sustrage de la plata obligațiilor fiscale, pentru că vor fi salvați de consultanți! Eu n-aș miza pe asta, pentru că nu toți magistrații sunt coruptibili și DNA, chiar dacă e în convalescență, n-a murit. În concluzie, publicitatea pe care și-o fac aceste firme, cu „am învins fiscul în instanță”, pentru profesioniști, e ca și cum Mafia s-ar lăuda cu crimele comise. Celor sceptici, le pot demonstra oricând, că nu legea e perimată și interpretabilă, ci că există uriașe și grave carențe de morală în aplicarea actului de justiție.

COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here