Îmi explică și mie, cine a decis această porcărie fiscală, cu iz mafiot și în ce logică democratică și a statului de drept s-a luat această decizie, să fie favorizate, discreționar, firmele care au făcut profit, evitând plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale? OK! Este evident că angajatorii, în loc să plătească salariul minim din țara unde au fost exploatați angajații (există o directivă europeană în acest sens, care este prioritară la aplicare), au plătit (de regulă, fictiv) salariul minim din România, iar pentru a face atractiv „jobul”, au acordat diferența, ca diurnă, situație în care, minus costurile cu impozitarea, i-au adus în postura de a putea micșora tarifele, adică de a practica prețuri de dumping, eliminându-și concurența. Dar e moral ce face statul român și e în spiritul concurenței și economiei de piață, ca doar unii, să substituie salariul cu diurna? Că, de fapt, asta face statul. Le permite unora să plătească salarii sub masca diurnei și să se sustragă de la plata contribuțiilor sociale și a impozitului pe venit. Dar, să zicem, prin absurd, că e normal ca diurna să fie de trei ori mai mare decât salariul (!?). Întrebarea, în acest caz, e următoarea: angajatul român, care lucrează în România și care plătește contribuțiile la nivelul veniturilor realizate, nu este discriminat în raport cu cel detașat sau delegat în străinătate? Nu tot aceeași muncă prestează? Apoi, dacă tot e „bal” și jucăm ”tontoroiul” cu e diurnă, nu e diurnă, e detașare, nu e detașare și se implică executivul în funcție de interesul angajatorului, de ce naiba nu substituim, fără discriminare, la toți angajatorii, salariul cu diurna? Așa, ca să fie echitate și să nu existe discriminare între competitori? De ce șoferul și muncitorul din România, delegat sau detașat, să nu fie plătit egal cu cel delegat sau detașat în străinătate, când lucrează pentru aceeași firmă? Pe de altă parte, îmi explică și mie, autorii „amnistiei fiscale” (Apropo! S-au consultat autoritățile române cu CE și există avizul CE pentru acest gen de „pomeni” discriminatorii?), care variantă se aplică, în cazul impozitării, când există o directivă a UE și o decizie a Curții Europene de Justiție, care stipulează ca „alocațiile specifice detașării sunt considerate parte a salariului minim, în măsura în care nu sunt vărsate cu titlul de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detașare, cum ar fi cheltuielile de transport, cazare și masă”? Cum vii tu, legiuitor român și decizi că toate veniturile acordate ca diurnă (culmea, cu excepția celor care privesc transportul, cazarea și masa, care sunt, decontabile, pe bază de documente justificative și e logic să nu fie considerate diurnă) nu fac fac parte din salariul minim și nu se iau în calcul la stabilirea impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale? Sau amnistiezi pe toți care au apelat la această șmecherie fiscală? Ce facem, de fapt? Pe cine protejăm, domnilor din executiv și legislativ? Păi dacă e economie de piață și piața funcționează pe principiul cererii și ofertei, cum se justifică intervenția statului, pentru a scuti, discreționar, unii contribuabili, de plata contribuțiilor? Nu e mafiotism? Nu e un mecanism, antidemocratic și anticoncurențial, a la Rusia lui Putin? Dacă statul, la propunerea Guvernului, prin intermediul Parlamentului, intervine în economie, dictând împotriva regulilor economiei de piață, creând discriminare între parteneri, mai putem vorbi de egalitate în fața legii, democrație și stat de drept? Cum mai poate funcționa mecanismul cererii și ofertei când statul intervine în favoarea unuia dintre competitori? O, da, într-o țară care a ajuns să împrumute peste patruzeci de miliarde de lei, pentru a asigura cheltuielile publice (în special salariile bugetarilor, adică a clientelei politice și camarilei – a se înțelege organele de represiune), ce mai contează câteva miliarde, făcute „cadou” unor corporații, nu? Dacă așa asigurăm prezența unor firme așa zis românești (marea majoritate fiind cu capital străin, operate din străinătate, având doar sediul în România) în piața concurențială, adică scutindu-le de la plata obligațiilor bugetare, pentru a le facilita practicarea unor tarife de dumping, de ce să n-o facem? Așa susținem economia românească, e argumentul! Serios? Nu așa procedau și comuniștii? Vindeau ieftin, pentru că proletarii munceau aproape pe nimic? Vreți adevărul? Știți cine va plăti, în final, taxele și impozitele pe care le însușesc corporațiile ce beneficiază de „amnistie fiscală”? Populația României! Adică tot noi, fraierii, pentru că bugetul de stat, proiectat, are în componență și aceste taxe. Și cum nu se colectează, vor fi înlocuite cu împrumuturi. Împrumuturi care, pentru a fi restituite, vor genera majorarea taxelor și impozitelor locale, a TVA, accizelor, prețului energiei, etc., care va face ca viața românului să devină un calvar, adică insuportabilă sub povara taxelor impuse pentru acoperirea deficitului creat de amnistiile fiscale. Pentru că statul suntem, de fapt, noi, proștii, care aplaudăm când executivul face pomeni fiscale corporațiilor multinaționale, precum cele din transporturi. Firme care au plecat din țările lor tocmai pentru că România a devenit paradis fiscal pentru ele. O Românie care, în numele dezvoltării economiei, se împrumută, iresponsabil, pentru a scuti corporațiile multinaționale de plata taxelor și impozitelor și a le asigura profit. De fapt, în aceste circumstanțe, România nu e paradis, ci junglă fiscală!
Breaking
