E mai contagioasă decât orice tulpină de covid, însă se ia doar respirând aerul greu de Dâmbovița, încastrat între pereții mamuți ai Casei Poporului. Odată ajuns acolo, orice, dar ORICE politician din România, suferă schimbări mentale, de caracter și comportamentale. Din păcate, nu este fatală organismului, însă este morbidă.
De-a lungul a celor peste 30 de ani ce s-au scurs de la momentul decembrie 89, clasa politică românească a atins performanța de a involua. Dacă e să privim în urmă la nume precum Coposu sau Rațiu, apoi ne trezim privirea în prezent cu Șoșoacă, Alexe sau Ciolacu, avem imaginea unei involuții spectaculoase pe tot eșichierul politic.
În primul rând a dispărut total diplomația și „bărbăția” politică, indiferent că vorbim de domni sau doamne politicieni. Holurile Palatului Parlamentului emană duhoare de mahala prin vorbele ce se aud acolo, prin comportamentul multora dintre cei care pășesc vremelnic pe ele.
Ținuta demnă e piesă de muzeu, vocabularul asimilat din cel al găștilor de cartier, comportamentul de gentelman sau lady este scos de pe ordinea de zi, iar gestica îi face să roșească pe fanii BUG Mafia. Toate acestea în cea mai „înaltă” instituție democratică românească.
Nici nu cred că mai trebuie exemplificat. Cazurile recente în care injuriile sunt expresia bărbăției politice, vezi parlamentarul AUR Dan Tanasă, sau manifestările de lady ale duoamnei Șoșoacă, au făcut deja înconjurul netului, dar, culmea, nu ne-au surprins. Bine, să nu-l uităm pe maestrul degetului mijlociu, Florin Iordache, social-democratul care ne-a „salutat” cordial chiar de la tribuna parlamentară, sau de renumitul „mitralieră”.
Alții, mai cu ștaif, ne-au invitat să le numărăm ouăle ca apoi să-și rateze jugulara. Ce să mai zicem… noroc, domnule Năstase! Mai erau unii ce ne spuneau să facem ciocul mic (Anca Constantinescu), iar de stilul oratoric al medicului Bacalbașa, ce să mai spunem?
Codul de conduită și limbaj nu mai există în Parlament. Acum avem și o generație nouă de demnitari, copii tineri și neliniștiți. O bună parte dintre aceștia au elemente bazice de bun simț și educație, însă aerul de acolo este infectat, putred și infect. Cât vor rezista aceștia, doar Bunul Dumnezeu știe!
Avem în schimb la aceștia din urmă o altă manifestare comportamentală dubioasă. Minciuna și depravarea „diplomatică”, noul trend politic românesc. Indiferent de culoare, tinerii politicieni au deja „școala” amețitului din vorbe, au absolvit cu brio „județenele” de partid în care „giugu-lugu” s-a transformat în mai elevatul „hai sictir”!
Bărbăția politică, caracterul diplomatic și ținuta demnă a demnitarilor, că d-aia se numesc demnitari, au sucombat sau s-au transformat în zombi politici perverși, mincinoși și mai ales respingători.
Dumnezeu Fie cu noi, că celălalt e clar că și-a băgat coada adânc între ei…
