Modul în care s-a finalizat cazul intervenției dezastruoase a Poliției, la Onești, respectiv „sancționarea” celor vinovați de moartea unor nevinovați, prin promovare, reprezintă dovada că suntem un stat și o societate eșuate moral, în care o instituție, plătită din bani publici, își bate joc și sfidează, cu tupeu caracteristic lumii interlope, întreaga societate.
E dovada că trăim într-un stat în continuare milițienesc/polițienesc, în fața căruia puterea politică este neputincioasă. Este o realitate tristă, dar incontestabilă, că am atins apogeul imoralității și că cei mai mari profitori ai infinitei perioade de tranziție, în care se bălăcărește România de treizeci de ani, sunt polițiștii și parlamentarii.
Sunt etalonul degradării morale a societății. Ei sunt cei care au profitat la maxim de prostituția profesională și morală din educație, exploatând-o prin traficarea influenței generată de poziția socială, obținând diplome, și titluri (doctorate) nemeritate, în baza cărora au ocupat funcții, au obținut salarii și pensii uriașe, influențând, grav, ordinea socială bazată pe promovarea valorii prin concurență.
Astăzi, urmare a acestui proces uriaș de substituire a educației cu pseudo-educație, a valorii cu pseudo-valoarea, a moralei cu șmecheria, culegem roadele: avem un Parlament plin de infractori (cu cazier), interlopi, pseudo-educați, caracterizat de analfabetism funcțional sau chiar analfabetism. Un guvern ce geme de diletanți și amatori în orice domeniu.
O justiție și o administrație de decor, metamorfozate în instrumente ale mafiei politice lipsita de scrupule și o instituție a poliției, stat în stat, a cărei preocupare este, exclusiv, să obțină cât mai multe avantaje materiale de la bugetul public, indeplinindu-și, doar formal, rolul de protector al ordinii publice și siguranței cetățeanului.
Ce speranțe de viitor poți avea într-o astfel de societate, în care viclenia, nu educația, este „rețeta” succesului și care a devenit un „El Dorado” al celor care încalcă legea, jefuind populația și averea publică, fără consecințe? Ce șanse poți avea dacă ești cinstit, corect, adică moral și educat, într-o astfel de societate, unde concurența se dă între cei ce fură, mint și înșeală și în care modelele sociale sunt reprezentate de leaderii imoralității?
Într-o societate în care a spune adevărul, presupune un risc uriaș, putând atrage condamnarea, în care justiția, coruptă și oarbă, a ajuns să interzică – pronunțând, pe bandă rulantă, sentințe – să se spună adevărul, protejând „reputația” hoților, evazioștilor, mincinoșilor, ipocriților, ce șanse are să se reabiliteze moral?
Încep să fiu mai mult decât sceptic!