Lipsa de educație, ascunsă sub diplome, masterate, doctorate; lipsa de cultură, ascunsă sub manelism, vulgaritate și umor bădărănesc; lipsa de civilizație, ascunsă sub exotism și aparență, dar, mai ales, lipsa de principii morale – pe care le tratăm ca pe un balast ce ne încurcă viața – ne-au adus în pragul haosului social. Suntem ca in preajma revoluției prostimii bolșevice: proști da mulți.
Șmecheria e să-i poți asmuți, nu? Tonul nu se mai da din centrele universitare, din mediile academice, adică din epicentrul educației și culturii, ci din zona crepusculară a societății, unde predomină „descurcăreala”, adică oportunismul, arivismul și lipsa de scrupule. E zona unde șmecheria și viclenia bat educația și cultura, devenind port-drapelul unei societăți bolnave, fetișizată, în care valorile sunt substituite cu surogate ieftine, accesibile comozilor, ignorantilor și tupeiștilor, care trăiesc astfel cu impresia că sunt valori autentice.
Suntem țara capabilă să-i ridice statuie unui parvenit, prin metode neortodoxe, Gigi Becali și să umilească pe cei cinstiți și onești, impunându-le ca valori morale, infractori cu pedigree, gen Roșca Stănescu, promovat insistent de o mass-media troglodita, ca port drapel al celor ce dețin adevărul absolut. Grav pentru societate este că ceea ce ar trebui să fie reperul moral și „câinele de pază al democrației”, mass-media, a ajuns o cloacă pervertita moral, mercenarizată de interlopii, hoții, șmenarii, evazioniștii, care-i întrețin, de care depind și care ii exploatează pentru interesele lor meschine.
Prostituția și corupția morală în mass-media a ajuns la un asemenea nivel, încât s-a metamorfozat în mândrie de breaslă, deja concurând între ei care să fie cea mai eficientă lichea. Dacă s-ar înființa un „Pulitzer” al abjecției morale, pseudo jurnaliștii români ar fi campioni. Dar de ce le spun, totuși, jurnaliști? Nu jignesc această profesie și pe cei onești din această breaslă, când includ, în rândul ei, caricaturile care azi au monopolizat televiziunile și presa, în marea majoritate niște psihopați, frustrați, fără busolă morală? Mai mult ca sigur! Doar pentru că știu să scrie, gramatical și să vorbească repede și mult, pot fi încadrați în categoria, jurnaliști? Chiar nu e nevoie de muncă, talent, principii morale? Câți dintre ei au absolvit o școală, reală, de jurnalism, au aptitudini, au caracter și practică suficientă pentru a convinge că sunt jurnaliști? Foarte puțini! Majoritatea sunt niște ratați profesional, incapabili să facă carieră în domeniul în care au obținut o diplomă.
S-au refugiat în jurnalism pentru că jurnalismul actual a recrutat toate rebuturile profesionale, pe principiul lipsei de scrupule. E tragic, dar marea majoritate a jurnaliștilor sunt niște mercenari, fără caracter și fără scrupule, dispuși la orice pentru o simbrie. Diferența între ei nu o fac valoare profesională, talentul și principiile morale, ci efectul manipulării. Cine manipulează eficient, în favoarea celui ce plătește, este considerat valoare. Restul, enorm de mulți, supraviețuiesc din firimituri, luptându-se între ei ca să convingă stăpânii ca sunt utili, mușcând ca proștii, fără discernământ, pentru a convinge că nu sunt javre ordinare, ci dulăi feroce, de care stăpânii nu se pot dispensa.
Această gloată fără caracter și principii, supraviețuiește pescuind în cea mai mizerabilă mocirlă a societății: promiscuitatea morală. Sunt o masă de manevră sigură, ce se activează de fiecare dată când sunt de făcut treburi murdare de către cei ce dețin puterea și banii cu care pot plăti „serviciile”, adică prostituția morală. În funcție de rezultate, dacă diversiunile își ating scopul, mulți dintre cei ce se prostitueaza moral rămân în prim plan, ca moderatori. Alții, mai puțin norocoși, continuă să se zbată în promiscuitate, încercând să convingă că sunt mai buni decât cei selecționați, dar nu li s-au apreciat, la nivelul real, calitățile de mercenari.
Cam în situația aceasta suntem acum când s-a declanșat „cruciada” împotriva veniturilor funcționarilor publici și a numărului acestora. Niște capete pătrate, cu pretenții de specialiști, fără pedigree, fără experiență, fără studii de specialitate, diletanți profesional, incapabili să perceapă cum funcționează economia de piață, care este rolul statului și al instituțiilor publice, ce înseamnă autoritate publică reală, stat de drept și democrație, cu o gândire retrograda, stil comunist, în care orice posesor de carnet de membru e specialist în orice, frustrați că nu s-au realizat profesional, au pornit o cruciada tipic leninista împotriva educației și valorii reale, pe care vor s-o substituie cu pseudo-valorile pe care le reprezintă. Deși nu cunosc și nu înțeleg nimic din domeniile pe care le vor restructurate, sfidează logica, erijându-se în specialiști reformiști.
Psihopați și frustrați pe condiția intelectuală, cum pot să-și pună în aplicare planurile infantile de reformă structurală, gândite de minți plafonate? Cum să acționeze fără a atrage răspunderea în cazul previzibilului eșec? Cum altfel decât apelând la armatele șomere de pseudo jurnaliști, în „rezervă”, ce se mobilizează rapid când la orizont se ivește o astfel de „pleașcă”? Ei trebuie să mobilizeze opinia publică, asmuțind-o, astfel încât inepțiile decidentului să pară dorința poporului. Ce contează adevărul și efectele unei astfel de campanii, dacă le oferă, mercenarilor mass-media, momentul în care pot fi „remarcați”?
Stomacul lor nu se hrănește cu adevăr, ci e nevoie de arginți pentru hrană, nu de adevăr! Și ce dacă trebuie să ataci și să desființezi munca a zeci de mii de specialiști, devotați și performanți, fără care existența instituțiilor și a statului este pusă sub semnul întrebării? Vin ei, diletanții, preluând ideile unor frustrați, să convingă de inutilitatea specialiștilor în sistemul public și de faptul că sunt prea bine plătiți. Nu înțeleg nimic, nu citesc, nu se informează, nu gândesc, nu sunt capabili să realizeze efectul catastrofal al unei asemenea campanii iresponsabile, dar se comportă de parcă ar fi niște clarvăzători sau prooroci, care n-au nevoie de educație, pentru a le ști pe toate.
Deci, aici am ajuns! Niște indivizi cu o spoială de pregătire, pseudo în profesie, în numele unei morale mai mult decât îndoielnice, servind un adevăr pe care nu-l văd decât ei, profitând de faptul că nu pot fi combătuți (au monopol pe mass-media) ajung să conteste ordinea instituțională și constituțională, instituită prin legi, asmuțind, pervers, opinia publică împotriva instituțiilor publice, cărora le contestă existența în forma actuală. Pseudo docți, fără să știe nimic despre condițiile de muncă, pregătirea școlară, complexitatea muncii, nivelul de încărcare, de răspundere, al funcționarului public, hienele mercenare se năpustesc furibund, mușcând aiurea, din frustrare, respectiv disperare, foame, egoism, invidie, nu pentru că vor dreptate socială și adevăr, cum clamează, ci pentru că vor cu orice preț să fie remarcați de cei ce au arginții. Hotărăsc ei, din incintele lor, etalon de promiscuitate morală, în numele a nici unui principiu, cine, de ce și cum trebuie stimulați funcționarii, fără să aibă habar ce fac cei linșați și executați. Ei, etaloane ale imoralitații, pentru care a opera cu minciună e o mândrie, se erijează în judecătorii morali, când, de fapt, îi sufocă frustrarea. Aici am ajuns când, în numele democrației și a dreptului la exprimare și opinie, cei ce au creat monopol pe informare execută ordinele imbecile ale altor frustrați, cu care se aseamănă, asmuțind opinia publică la revoltă, pentru a justifica deciziile imbecile ale unor diletanți: la un pas de haos social, ca în prefața revoluției socialiste proletaro-inculte, din octombrie, ce a avut loc în noiembrie. E prea mare bătaia pe „argintii lui Iuda”, mai valoroși decât bitcoin! Cum să nu producă greață?