O numire frauduloasă, un sistem corupt
Numirea conducerii „ROMARM” – compania strategică a statului român din industria de apărare – s-a făcut în mod evident fraudulos, printr-o rețea de influență politică, nu prin competență sau proceduri transparente. Este o schemă deja clasică în România: partidele aflate la putere instalează oameni obedienți în fruntea companiilor de stat – mai ales a celor care gestionează fonduri mari – pentru a controla fluxurile financiare și pentru a dirija contractele către firme apropiate de cercurile de partid.
În cazul „Romarm”, suspiciunile privind negocierea unor contracte de zeci de milioane de euro cu firme intermediare din Bulgaria ridică întrebări legitime privind direcția reală a fondurilor destinate apărării. Cine sunt beneficiarii finali ai acestor contracte? Cine îi girează? Și de ce numirile s-au făcut prin proceduri obscure, fără concursuri și fără criterii profesionale?
Războiul din interiorul Guvernului
Situația „Romarm” nu este un caz izolat, ci simptomul unui fenomen mai amplu: războiul subteran pentru controlul bugetelor ministeriale. În ultimele luni, s-a conturat un conflict deschis între mai mulți miniștri – ai economiei, apărării, mediului și afacerilor externe – și direcțiile sau companiile din subordinea lor. În centrul acestor tensiuni nu se află diferențele de viziune, ci interesele economice.
Fiecare minister a fost, în ultimii ani, capturat de o clientelă politică care trăiește din contractele publice. Orice tentativă de „decăpușare” declanșează reacții violente – nu doar administrative, ci și politice și mediatice.
În momentul în care un ministru încearcă să impună reguli de transparență, să schimbe conducerea unei companii sau să stopeze o achiziție suspectă, apar imediat atacurile coordonate, fie din partea PSD, fie din partea unei aripi din PNL.
De ce se teme Ciolacu
Reacțiile recente ale premierului Marcel Ciolacu – uneori agresive, alteori vădit nervoase – trădează frica reală a sistemului: pierderea controlului asupra surselor de finanțare ale clientelei politice.
USR, prin câțiva miniștri activi în guvern, a început să închidă robinetele prin care s-au scurs ani de-a rândul miliarde de lei din bani publici. De aici și campania de discreditare care se pregătește împotriva miniștrilor USR, prin scurgeri „strategice” de informații, dosare fabricate și atacuri mediatice orchestrate.
Mass-media de partid, finanțată generos din fonduri guvernamentale, așteaptă doar semnalul de start pentru declanșarea unei noi campanii de manipulare, menită să compromită orice voce reformistă.
Ministerele „liniștite”: unde corupția e deja stabilizată
Interesant este că, în timp ce la unele ministere (Economie, Mediu, Apărare) se duc lupte vizibile, în altele – precum Ministerul Energiei sau Ministerul Transporturilor – domnește o liniște suspectă. Explicația e simplă: acolo unde jaful e complet, nu mai există conflict.
Când toți actorii principali împart aceeași rețea de beneficii, dispare nevoia de scandal. Concordia între miniștri și „partenerii” economici arată nu stabilitate administrativă, ci complicitate instituționalizată.
O coaliție cu dublă agendă
Actuala coaliție guvernamentală trăiește o schizofrenie politică: pe de o parte, pretinde că vrea reforme și transparență; pe de altă parte, tolerează și protejează structurile care trăiesc din deturnarea fondurilor publice.
Prezența USR la guvernare este o amenințare directă pentru sistemul de captură economică al PSD și al unei părți din PNL. De aceea, rezistența internă este uriașă, iar scenariile de eliminare a USR se pregătesc minuțios.
Dacă USR va fi scos din guvern, va fi nu pentru greșeli administrative, ci pentru că a îndrăznit să atingă rețelele de interese care au parazitat statul român.
Concluzie: România, statul capturat
Cazul „Romarm” nu e doar despre o numire ilegală sau un contract dubios. Este despre esența bolii cronice a statului român: companiile publice și ministerele au devenit instrumente de finanțare a clientelei politice.
Adevărata luptă din interiorul guvernului nu este una doctrinară, ci una pentru controlul fluxului banilor publici.
Cât timp funcțiile se vor cumpăra prin loialitate politică și cât timp presa va fi parte din mecanismul de manipulare, România va rămâne un stat formal democratic, dar structural corupt.
Reforma reală va începe abia în momentul în care un guvern va avea curajul să taie definitiv legătura dintre partid și banul public. Până atunci, „Romarm” nu e decât o piesă într-un puzzle mult mai mare – puzzle-ul jafului organizat cu acte în regulă.
