Nu sunt un adept al libertinajului fără limite, dar pot înțelege și accepta non-conformismul ca alegere de viață. Trăim într-o societate în care normele morale tradiționale sunt adesea depășite sau ineficiente. Fiecare are dreptul să-și croiască propriul drum, atâta timp cât nu face rău altora. Iar în privința relațiilor, uneori e mai înțelept să te retragi decât să distrugi două vieți într-o căsnicie ratată.
Da, mulți invocă prezența copiilor ca argument împotriva despărțirii sau a unui stil de viață „atipic”. Dar să fim sinceri: ce influențează mai negativ un copil – o relație tensionată, plină de certuri și frustrare sau o viață stabilă, asumată, chiar dacă trăită în afara normelor clasice?
Un exemplu recent vine de la actrița Charlize Theron, care împlinește 50 de ani luna viitoare. Într-un podcast sincer și fără mască, a vorbit despre libertatea descoperită după 40 de ani și despre cum, pentru prima dată, a avut o aventură cu un bărbat de 26 de ani. A descris experiența cu umor, detașare și un strop de autoironie: „A fost al naibii de uimitor,” a spus, adăugând că nu mai trăise niciodată așa ceva.
Theron este și mamă singură a două fete adoptate. A numit această alegere „cea mai sănătoasă decizie din viața mea” și a subliniat cât de mult o împlinește acest rol trăit pe cont propriu: „Iubesc faptul că nu trebuie să-i împart cu nimeni.” Este o voce puternică împotriva stigmatizării femeilor care aleg altceva decât rețeta clasică a fericirii.
Ea recunoaște că și-ar dori, poate, un angajament pe termen lung, dar nu consideră că acesta trebuie să implice neapărat o căsătorie. Iar în ceea ce privește sexualitatea, mărturisește deschis că în prezent are parte de genul de experiențe intime pe care nu le-a trăit nici la 20, nici la 30 de ani – tocmai pentru că acum nu mai simte nevoia să forțeze lucrurile sau să se conformeze.
Desigur, discursul ei a fost întâmpinat cu reacții dure, mai ales din partea celor care se pretind moraliști în cadrul societăților „creștine” de azi. Marea majoritate a acestor societăți – profund patriarhale și conservatoare în esență – au condamnat-o rapid. Dar să fim onești: multe dintre aceste reacții sunt pură ipocrizie. În sinea lor, nenumărate femei – și nu doar femei – și-ar dori să aibă acea libertate, acel curaj de a trăi viața după propriile reguli. Dar nu o fac. Pentru că societatea le-a învățat că vor fi arătate cu degetul, stigmatizate, marginalizate, dacă ies din tiparul femeii supuse, „morale”, cuminți și cu capul plecat.
Dincolo de epitetul „imorală” și de acuzațiile absurde, femeia este și azi, în multe mentalități, un soi de sclav în cadrul căsniciei: cu mai puține drepturi, mai puțină libertate, mai puțin respect. Iar bărbatului i se tolerează ceea ce femeii i se condamnă. Aceasta este realitatea necosmetizată a unei societăți care se ascunde în spatele valorilor „tradiționale” pentru a-și menține dominația.
Theron nu oferă un model universal. Nu pretinde că alegerile ei sunt valabile pentru toată lumea. Dar oferă ceva rar și valoros: un exemplu de autenticitate. Și poate tocmai de aceea deranjează. Pentru că ne obligă să ne uităm în oglindă și să ne întrebăm: cât din ceea ce trăim este al nostru, cu adevărat? Și cât e dictat de frică, conformism și rușinea de a fi arătat cu degetul?
