Nu traversăm o iarnă grea. Traversăm o iarnă obișnuită – așa cum erau iernile acum 12–15 ani: cu zăpadă normală pentru sezon și cu temperaturi negative firești, nu recorduri de –25 sau –30 de grade, ca altădată.
Și totuși, acest „un pic de iarnă” ne-a prins complet în offside. Ne-a paralizat.
De ce?
Pentru că și aici mafia politică și-a spus cuvântul.
Deszăpezirea a devenit un monopol al clientelei politice, exact după tiparul bine cunoscut din toate domeniile unde statul român a fost capturat: nu contează atribuțiile, nu contează capacitatea tehnică, nu contează responsabilitatea. Contează doar banii. Și relațiile.
Ani la rând, firmele de deszăpezire au mizat pe ierni blânde, ca cea de anul trecut – o iarnă care a adus zeci de milioane de lei în conturi, fără cheltuieli reale sau cu cheltuieli fictive, greu de verificat și niciodată verificate.
Anul acesta însă a venit iarna. Și iarna, prin definiție, presupune pregătire.
Firmele de deszăpezire ar fi trebuit: să aibă stocuri suficiente de nisip și agregate antiderapante; să dețină sare și emulsie antiîngheț în cantități corespunzătoare; să fie dotate cu utilaje moderne, funcționale; să aibă contracte clare pentru suplimentarea utilajelor și a personalului în caz de nevoie.
Pentru toate acestea banii au fost alocați. Taxele și impozitele au fost încasate la timp, fără întârziere, fără scuze.
Și totuși, de ce ne-a prins iarna nepregătiți?
Pentru că licitațiile s-au făcut în stilul arhicunoscut: politic, cu dedicație. Contractele nu au fost atribuite pe criterii de competență, ci pe bază de pile și obediență.
Pentru că în anii anteriori nimeni nu a verificat de ce s-au plătit milioane de lei pentru deszăpezire în condițiile în care zăpada a lipsit.
Pentru că instituțiile statului – Camerele de Conturi județene, ANAF, IPJ-urile, ANPC – nu mai au curajul să verifice deconturile firmelor „protejate”. Protecția politică funcționează perfect, iar controlul devine o glumă.
Rezultatul?
În ultimele zile, România arată ca Alaska sau Siberia.
Avem nevoie de sănii, nu de autoturisme.
Peste 80% din rețeaua rutieră este impracticabilă.
Material antiderapant? Aproape inexistent.
Țara e paralizată de câteva zile de o iarnă absolut normală.
În schimb, Guvernul Bolojan mărește taxele și impozitele „pentru servicii publice de calitate”.
Serios?
Deszăpezirea este doar un exemplu.
Același tipar se regăsește peste tot:
Infrastructura rutieră: drumuri făcute prost, reparate anual, cu costuri uriașe, fără responsabilitate pentru execuție.
Serviciile publice: cozi, nervi, birocrație absurdă, funcționari blazați și sisteme care „nu merg”.
Digitalizarea: milioane cheltuite pe platforme care se blochează, aplicații inutile, baze de date care nu comunică între ele – un haos digital scump și ineficient.
Concluzia este simplă și dureroasă: între creșterea taxelor și calitatea serviciilor publice nu există nicio legătură. Din contră. Cu cât taxele cresc, cu atât cresc și tarifele pentru servicii-fantomă.
Plătim mai mult pentru a primi mai prost.
Bugetul se umflă, dar statul nu funcționează.
Este haos pe șoselele României, dar nu l-am auzit pe Ilie Bolojan cerând verificarea tuturor contractelor de deszăpezire.
Niciun control serios.
Nicio anchetă.
Nicio responsabilitate.
Pentru că se știe: sunt „ai noștri”.
Aceasta este adevărata față a ipocriziei guvernării Bolojan. Taxele și impozitele nu cresc pentru a îmbunătăți viața cetățenilor, ci pentru a alimenta lăcomia unei clientele politice tot mai obraznice.
România nu e paralizată de iarnă. România e paralizată de un stat capturat, incompetent și cinic, care știe doar să ceară mai mult și să ofere din ce în ce mai puțin.
