Au explodat rețelele sociale — și nu dintr-o revelație spirituală, ci dintr-o imensă greață morală. Minciuna a ieșit la paradă, îmbrăcată în togă de magistrat și costum scump de sinecurist. Cu bani negri, conturi prin paradisuri fiscale și protecție instituțională, aceeași clică de profitori încearcă să ne convingă că jaful bugetar e o formă superioară de merit. Că privilegiul nemuncit e o virtute națională, iar pierderea a 223 de milioane de euro e doar o „mică ajustare contabilă” în slujba binelui comun.
Să declanșezi o asemenea operațiune de manipulare, în secolul XXI, sub umbrela Uniunii Europene, a NATO și în parteneriat cu SUA, e dovada că nu trăim într-o democrație, ci într-o farsă cu stele aurii pe fundal albastru. Un spectacol de cabaret instituțional, unde hoții dau lecții de morală, iar victimele sunt acuzate de defăimare.
Civilizația europeană, ziceți?
Ah, da… acea combinație sublimă dintre filosofia greacă, dreptul roman și morala creștină.
Azi, filosofia e folosită doar la postările motivaționale de pe Facebook, dreptul roman e reinterpretat după interesul de partid, iar morala creștină — redusă la cruci făcute cu mâna stângă, în timp ce dreapta semnează contracte pentru amante și verișori.
Grecul antic credea în rațiune. Romanii — în lege. Creștinii — în conștiință.
Noi credem în pile, relații și ordonanțe de urgență.
Am inventat o nouă trinitate: interesul, complicitatea și impunitatea.
Magistrații care ar trebui să fie bastionul democrației s-au transformat într-o castă a privilegiului sfânt, gata să declare blasfemie orice critică. Se revoltă când cineva le amintește că trăiesc din taxele celor care nu-și permit nici măcar o vacanță la Predeal. Își apără pensiile speciale ca pe moaște, dar nu suflă un cuvânt despre pensia amară a celui care le plătește luxul.
De cealaltă parte, sinecuriștii politici — acea specie de hibrizi între lene, tupeu și impostură — pozează în salvatori ai economiei, în timp ce golesc conturile statului cu viteza unei găleți găurite. Și, evident, se apără între ei. E legea junglei bugetare: cine are funcție, are dreptate; cine muncește, plătește.
Am ajuns o țară în care adevărul e tratat ca o infracțiune de opinie, iar minciuna e premiată cu indemnizație de merit. O țară în care civismul e ridiculizat, iar corupția e protejată cu hotărâri judecătorești.
În locul democrației, avem o dictatură a complicității — un regim al liniștii cumpărate, în care magistrații, politicienii și „formatorii de opinie” își țin unul altuia spatele, cu condiția să nu întrebe niciunul de unde vin banii.
Europa civilizată se bazează pe valori. România se bazează pe relații.
Și dacă Platon ar trăi azi la București, ar fi probabil acuzat de instigare împotriva independenței Justiției.
Trăim într-o comedie absurdă, în care cei care apără adevărul sunt făcuți extremiști, iar cei care-l sugrumă sunt decorați cu „Ordinul Justiției Independent Finanțate”.
Iar cetățeanul, plătitorul de taxe, omul simplu, devine zilnic sclavul acestei oligarhii de carton. I se cere tăcere, obediență și vot, în timp ce el e lăsat fără spitale, fără școală, fără dreptul de a întreba: De ce-mi furați viitorul și-mi vindeți minciuna drept progres?
Civilizația europeană?
Noi am reinventat-o: am înlocuit adevărul cu propaganda, dreptatea cu procedura, și morala cu bonusul de performanță.
Și poate că de aici ar trebui să înceapă adevărata revoluție — nu cu pancarte, ci cu o simplă propoziție spusă tare, limpede și fără frică:
Ajunge cu hoția travestită în lege!
