Un nou scandal de provincie dezvăluie nu corupția excepțională, ci banalitatea ei. În dosarul Fănel Bogos, fiecare personaj pare să joace un rol scris de statul paralel – dar cu accent de Vaslui. În fundal, un cor de presă obedientă cântă în tonul PSD, cu partitura livrată la sediul central.
Să fim serioși: din articolul Gândul despre Fănel Bogos, patronul SC Vanbet SRL, n-am înțeles mare lucru, în afară de o cacofonie de interceptări – general cu procuror, procuror cu intermediar, intermediar cu ministru – toți vorbind în șoaptă despre cum să-l dea jos pe șeful DSVSA Vaslui, Mihai Ponea. O intrigă de provincie cu parfum de abator și gust de politic⁹ă alterată.
De altfel, Gândul pare mai preocupat să-i pună pe Bolojan și Rareș Bogdan în rolul „rechinilor politici” decât să clarifice ce-i cu dosarul. Doar că, surpriză: din interceptări reiese că cei doi n-au mușcat momeala. Nici n-au promis, nici n-au intervenit, nici n-au cărat sacoșe cu argumente. În limbajul nostru, e prima dată când cineva nu s-a băgat. Miracol administrativ!
Să revenim la Fănel Bogos, un personaj tipic pentru capitalismul românesc cu specific vasluian: afacerist prosper, fermier de carton, bine ancorat în politica de buzunar. Omul are o problemă – DSVSA Vaslui îl tot amendează și nu-l lasă să-și desfășoare „activitatea”, adică să încalce legea în ritm de business plan. Ce face orice oligarh aflat în impas? Apelează la sprijin politic. Adică exact ceea ce, în România, se numește eufemistic relații, iar în restul lumii – trafic de influență.
Bogos n-a inventat nimic. Doar a respectat protocolul nescris:
• Te cerți cu șeful instituției care te controlează.
• Cauți un politician prieten.
• Îi explici că omul respectiv „nu înțelege economia” și trebuie schimbat.
• Promiți, discret, sprijin la campania următoare si fonduri speciale pentru lobby.
• Te prefaci că totul e legal și că-ți pasă de „bunul mers al instituției”, nu de profitul tau imoral.
Atât de simplu. Așa se fac toate numirile din România, de cel puțin 35 ani. Model FSN-Iliescu. Concursurile sunt o glumă proastă, funcțiile se dau ca plicurile la cununie, iar – metodă mai nouă – șefii instituțiilor sunt „interimari” tocmai pentru a putea fi schimbați repede, dacă uită cui datorează scaunul.
Dacă e să-l condamnăm pe Bogos, ar trebui, logic, să-i condamnăm și pe toți ceilalți „făneii” din țară — adică pe jumătate din patronii români și trei sferturi din clasa politică. Căci toți urmează aceeași metodă: sponsorii cer, liderii se execută, iar meritul profesional e doar decorativ.
Fănel Bogos a avut doar un ghinion enorm: a fost interceptat. Nu pentru că ar fi făcut ceva ieșit din comun, ci pentru că rețeaua care-l susținea pe șeful DSVSA Vaslui era mai tare, mai bine conectată și, probabil, cu abonament direct la serviciile care interceptează la comandă.
Așa că totul s-a terminat ca în orice bătălie de culise: învinșii devin „penali”, iar învingătorii – „demnitari”.
Pe scurt, o poveste tipic românească, cu o morală demnă de manual: nu corupția te doboară, ci lipsa conexiunilor potrivite.
Și încă o observație: publicația Gândul seamănă tot mai mult cu o anexă a Telegram – difuzează conversații trunchiate, scoase din context, cu aerul triumfător al investigației de presă, dar fără niciun fir logic și fără vreo concluzie coerentă. Jurnalismul de anchetă s-a transformat în bârfă cu stenograme.
De fapt, Gândul a devenit o publicație mercenară, un oficios de partid – recte PSD – cu o misiune clară: discreditarea și demolarea lui Ilie Bolojan.
Cine plătește, totuși, campania asta? Căci, dacă aflăm cine bagă banii, vom ști și ce interese sunt în joc – și, mai ales, de ce prezența lui Bolojan la Palatul Victoria îi sperie pe mulți.
România, 2025 – țara în care corupția e legală, dar ghinionul e penal.
sursa foto: google.ro
