Sorin Grindeanu e vocal, glumeț, ba chiar are tupeul de a poza în „ministrul care construiește România”. Dar acest tupeu nu vine din competență, ci din confortul că nimeni n-a avut încă îndrăzneala să publice valoarea umflată a contractelor semnate în mandatul său.
Dacă s-ar face vreodată comparația între sumele reale și cele care apar în documente, între ce s-a plătit și ce s-a livrat, România ar afla că nu plătește autostrăzi — plătește opere de artă în domeniul sifonării bugetare.
În vreme ce Grindeanu se pozează cu casca de protecție pe cap și cu zâmbetul șmecheresc de om „eficient”, kilometrii lui de autostradă costă cât bulevardele din Dubai. Diferența e că în Dubai primești drumuri, iar la noi — promisiuni, gropi și comisioane.
Adevărul crud e că pentru ce am plătit până acum puteam construi o autostradă până pe Lună. Doar că, la fel ca în România, nici acolo n-am fi avut recepția finală semnată.
Grindeanu e plin de umor. Râde de presă, ironizează criticii, își joacă rolul de băiat deștept din Timișoara.
Dar râde doar ca să nu se audă foșnetul banilor pierduți.
Dacă s-ar apuca procurorii, inspectorii ANAF și Curtea de Conturi să urmeze traseul miliardelor din contractele sale, s-ar descoperi o rețea de firme „prietene”, multe cu sediul într-un apartament și cu trei angajați, dar cu acces direct la minister. În România, nu contează câți kilometri construiești — ci câți metri de relații ai la PSD. Dar, Grindeanu, băiat deștept, prin atragerea ANAF, a Curții de Conturi și a Justiției în curtea PSD, s-a asigurat, pentru o vreme, că nimeni nu cotrobăie prin contabilitatea Ministerului Transporturilor.
Autostrăzile fantomă – infrastructura de iluzii
Așa s-au născut „autostrăzile lui Grindeanu”: machete scumpe, proiecte fantomă, inaugurări de 500 de metri cu panglică, orchestra locală și discurs despre „accelerarea lucrărilor”.
În spatele camerelor, excavatoarele dorm, lucrările bat pasul pe loc, dar facturile curg neobosite.
În loc să construiască drumuri, Grindeanu construiește aparențe. Se filmează printre utilaje închiriate pentru o zi, promite „recorduri”, vorbește despre „viziune” și „progres”.
Singurul record real e cel al costului per kilometru: astronomic, de parcă fiecare metru de asfalt ar fi fost turnat cu lingurița de aur.
Și când e întrebat de întârzieri, răspunsul e mereu același: „nu e vina noastră, e vina constructorului”. Desigur, același constructor care, întâmplător, apare în toate contractele importante.
Ce coincidență!
De fapt, e rețeta românească a succesului: tu semnezi, el facturează, statul plătește, iar poporul aplaudă autostrăzile care nu duc nicăieri.
Parteneriatul cu Ciolacu – 65 de miliarde din fondul de rezervă
Cireașa de pe tortul corupției o reprezintă împărțirea „fondului de rezervă”. 65 de miliarde de lei, adică o avere națională, distribuită de Ciolacu și Grindeanu cu generozitatea unor contabili de partid.
Banii n-au mers acolo unde ardea casa — spitale, educație, investiții reale — ci acolo unde se putea factura liniștit.
Fondul de rezervă a devenit pușculița PSD, din care s-au alimentat proiecte „strategice” doar pentru clientelele fidele.
Așa s-au ridicat vile, conturi grase și afaceri parazitare, în timp ce România reală a rămas cu niște panouri pe marginea drumului: „Șantier în lucru”. Eternul monument al imposturii administrative.
Și când cineva îndrăznește să întrebe unde s-au dus banii, Grindeanu ridică sprânceana și face o glumă.
E strategia clasică a impostorului: dacă râzi primul, lumea uită să te întrebe de ce râzi. Dar umorul lui are termen de valabilitate.
În ziua în care cifrele vor deveni publice, în care sumele reale vor fi comparate cu cele din Europa și cineva va întreba „unde-s banii, Sorine?”, miștoul se va topi instantaneu. Iar Grindeanu va descoperi că nicio autostradă nu duce spre inocență.
Final cu panglică roșie
În România condusă de Ciolacu și Grindeanu, corupția nu se combate – se redistribuie.
Funcționează perfect mecanismul de acoperire reciprocă: nimeni nu verifică, nimeni nu răspunde, toți se laudă.
Și în timp ce poporul așteaptă drumuri, spitale și modernizare, băieții deștepți din PSD transformă bugetul de stat într-un poligon de testare pentru furt organizat.
Când se va trage, în sfârșit, linie și se va vedea cât a costat „gluma” lui Grindeanu, probabil că nici el, nici Ciolacu n-o să mai aibă chef de zâmbete. Vor descoperi că au construit, cu migală și inconștiență, cea mai scumpă autostradă din lume: autostrada către neant, pavată cu bani publici, minciuni și glume proaste
