Ciucă, Ciolacu și toți miniștrii de Finanțe care s-au perindat prin Palatul Victoria în ultimele trei decenii ar trebui să răspundă penal. Nu doar pentru incompetență, ci pentru complicitate la distrugerea sistematică a cadrului legal care apăra averea și banul public.
Dar n-o vor face. Și știi de ce? Pentru că au avut grijă să-și taie singuri lanțurile înainte să fure. Au șters, modificat sau abrogat toate legile care i-ar fi putut incrimina.
Asta este marea „reformă” a României post-decembriste: transformarea hoției în politică de stat și a abuzului în normă administrativă. Timp de 35 de ani, politicienii – indiferent de partid, că s-au numit FSN, PDSR, PSD, PNL sau alte clone – au acționat concertat pentru a scoate din Codul Penal orice formă de răspundere pentru deturnare de fonduri publice, gestiune frauduloasă, escrocherie bugetară, abuz financiar sau administrare defectuoasă a resurselor statului.
Rezultatul? Suntem singura țară din Uniunea Europeană unde nu există nicio protecție reală a averii publice. Statul român nu are „imunitate economică” — e un organism bolnav, lăsat fără sistem imunitar tocmai de către medicii care-l operează de 35 de ani.
Și când pacientul moare, tot ei îi cântă prohodul la televiziune, mimând îngrijorarea și jurând că „vor face reforme”.
În alte țări europene, dacă un primar, un ministru sau un director public gestionează iresponsabil banii publici, răspunde cu averea personală. La noi, răspunde… cu zâmbetul.
Când se descoperă o gaură de miliarde, soluția nu e ancheta, ci comisia.
Iar comisia e formată, desigur, din aceiași oameni care au săpat gaura.
România a devenit un laborator de inginerie penală, unde fiecare guvern a rafinat arta legalizării jafului. Fiecare ministru de Finanțe a adăugat câte o virgulă strategică într-o ordonanță, câte un alineat ambiguu într-o lege, câte o „excepție” în favoarea „interesului public”.
Tradus în românește: s-au absolvit reciproc de vină, au creat un sistem în care furtul bugetar e protejat mai bine decât salariul unui medic.
În timp ce contribuabilul e vânat pentru o greșeală de 10 lei, miliardele dispărute din fondurile publice nu au nici măcar un vinovat ipotetic.
Nu există articol de lege care să incrimineze gestiunea frauduloasă a banului public, nu există răspundere pentru devalizarea bugetului, nu există pedepse pentru decizii economice catastrofale luate cu bună știință.
Sunt crime economice fără cadru legal, fără vinovați și, evident, fără recuperare de prejudicii.
Așa s-a construit statul fanariot modern: pe imunitate, nu pe responsabilitate.
Averea publică a devenit pradă, iar Constituția — o paravană pentru hoți cu legitimație.
