Ieri, 1 octombrie 2025, s-a scris o filă rușinoasă în administrația românească: inspectorii din cadrul Inspecției Fiscale din ANAF au fost înștiințați ca vor primi preaviz.
Nu sinecuriștii din companiile falimentare, nu miile de funcționari ce „taie frunze la câini” din agențiile inutile ale statului, ci da, ați citit bine, ultimii oameni din instituțiile statului care mai aveau curajul să se ia de guler cu marile rețele de evaziune – și care știau exact cum funcționează aceste rețele și mecanismele de protecție politică – au primit avertisment că urmează să fie trimiși acasă. Nu pentru incompetență, ci pentru că nu sunt dispuși să semneze contractul de fidelitate și obediență față de Grindeanu, șeful ANAF și restul găștii politice. Deci, cine nu va sta la coadă, cu capul plecat, la ușa liderilor politici, pentru a semna pactul de supunere, va fi concediat în stil mafiot, cu o hârtie ministerială frumos scrisă, dar cu un subiect sec, rece, care sună a: „Mulțumim pentru serviciile aduse statului, dar deranjați pe cine nu trebuie”. Totul, desigur, sub pretextul „eficientizării activității” și „eliminării lipsei de performanță”.
Însă, culmea ironiei: din această epurare nu va dispărea niciun membru PSD, PNL sau UDMR. Oricât de incompetent ar fi, oricât de „transferat politic” dintr-o primărie de partid, ei rămân intangibili. Pentru că așa funcționează regula nescrisă a guvernărilor postdecembriste: incomozilor li se dă preaviz, obedienților li se dă avans.
S-a mai întâmplat. În 2012, același guvern PSD-PNL desființa Garda Financiară, sub același pretext al „modernizării” și a eficientizării „luptei împotriva evaziunii”. Și atunci, ca și acum, inconvenientul nu era lipsa de performanță, ci faptul că unii inspectori îndrăzneau să creadă că legea e mai presus decât voința politică. Și s-a făcut trocul: vreți bani negri pentru campanie? Desființați Garda Financiară! Iar Ponta și Gelu Diaconu s-au conformat. Au ales „banii negri”.
Și, exact așa cum am avertizat acum două luni: „reforma administrativă” începe cu ANAF și, din ANAF, cu Inspecția Fiscală. Nu pentru eficiență. Nu pentru colectare. Ci pentru ca politicienii și clientela lor să poată fura în liniște. Sa nu se mai strige: evaziune fiscală.
În concluzie, de azi, evazioniștii pot ridica paharele de șampanie la vedere. PSD, PNL și UDMR-ul de azi au reușit ceea ce nici Ponta în 2012 nu avusese curajul s-o facă pe față: au pregătit epurarea și a ultimei structuri de control fiscal real. Și au făcut-o, evident, sub drapelul ipocriziei, proclamând eficientizarea „luptei împotriva evaziunii”. În realitate, nu există nici o luptă împotriva evaziunii, pentru că nu există nici o măsură legislativă care sa întărească autoritatea fiscală. Seful ANAF, la ordinul lui Grindeanu, sub privirea nepăsătoare a lui Bolojan, execută, la virgulă, o sinistră comandă a clientelei politice – campioană la evaziune fiscală.
Este ca și cum ai chema popa la priveghi și i-ai spune: „Mortul e viu, doar că refuză să se ridice din pat”.
Aceasta este ipocrizia politică, în toată splendoarea sa hâdă ridicată la rang de doctrină: să spui pe toate canalele media că evaziunea fiscală a depășit 30% din PIB și, în același timp, să desființezi singura structură care mai putea și era competentă să-i pună frână, dacă executivul și-ar dori sa-i îmbunătățească autoritatea. Altfel asistăm la o farsă sinistră. O crimă administrativă fără precedent și fără egal. O capitulare deliberată în fața mafiei politico-economice, care spune un singur lucru: Guvernul Bolojan nu face nicio reforma ci doar protejează și consolidează mafia fiscală.
Întrebarea e simplă: cine câștigă prin epurarea Inspectiei Fiscale? Bugetul de stat? În nici un caz. Evident, câștigătoarea e clientela politică – flămândă, lacomă, cu carnetul de partid la buzunar și cu un apetit insațiabil pentru banii publici. În logica lor, dacă lupii (evazioniștii) trebuie să mănânce, de ce să mai păstrăm câinii (inspectorii fiscali din structurile de inspecție) la stână (bugetul de stat)?
Efectele acestei măsuri se vor vedea imediat: veniturile colectate – fără Inspecția Fiscală, adică fără factorul prevenție – vor scădea cu cel puțin 6%, exact ca în 2012. Iar deficitul bugetar va exploda. Cine se va mai conforma voluntar daca nu va mai exista frica de inspecție? Și, bineînțeles, cine va plăti nota, adică experimentul care va scădea gradul de colectare al veniturilor la buget? Tot contribuabilul cinstit, împovărat de noi taxe, în timp ce rețelele de evaziune își vor cumpăra noi vile și mașini.
Istoria va consemna această zi ca pe un moment de cotitură: ziua în care guvernul Bolojan a oficializat protecția totală pentru evazioniști și hoți. Ziua în care România a decis că e mai bine să rămână fără câini la stână, deși e înconjurată de haite de lupi.
Și să nu uităm: mulți dintre cei care au fost anunțați azi ca vor primi preaviz nu erau „slabi”, „ineficienți” sau „inutile relicve”. Nu veniseră în Inspecția Fiscală cu carnetul de partid în buzunar, prin tranfer, din Primării, fără concurs, adică prin trafic de influență politic. Ei erau aceia care mai aveau curajul să privească în ochi un evazionist și să-i ceară socoteală – chiar dacă protejatul era al lui Grindeanu, Ciolacu ori Nazare. Pentru că, da, într-un stat capturat, asta e crimă capitală: să nu fii obedient politic.
Și, pentru ca farsa să fie completă, întreaga scenă seamănă cu un spectacol de circ prost regizat. În arenă, guvernul Bolojan intră cu fanfare și lumini, aclamat de televiziunile de casă, strigând: „Luptăm cu evaziunea fiscală! Facem curățenie în ANAF!” Publicul, obosit și resemnat, aplaudă mecanic.
Dar surpriză: în loc să aducă leii – adică inspectorii fiscali, cu autoritate întărită – care să bage frica în pielea evazioniștilor, dresorul deschide porțile și îi alungă. Leii sunt scoși din arenă, cu preaviz în colți. În locul lor intră șoarecii și iepurii obedienți clientelei politice, jucându-se cu sacii de bani ca și cu mingi de cauciuc, fără să muște pe nimeni.
Și spectacolul grotesc continuă: lupii, cei care devalizează bugetul și trag sforile politicienilor, beau șampanie în loja oficială. Hienele, care adjudecă toate contractele publice, mestecă relaxate pe spinarea bugetului. Iar contribuabilul, sărmanul plătitor de bilet, stă în tribune, se scarpină în cap și se întreabă: „Unde-i circul promis, al luptei împotriva evaziunii? De ce dresorul a alungat leii și mângâie iepurii?”
Ei bine, acesta este marele număr de magie al guvernului Bolojan, care, din punctul meu de vedere, e cel mai ipocrit guvern: la cererea mafiei clientelare, face să dispară singura instituție care mai putea apăra banii statului. Totul, sub aplauzele complicilor și sub privirile goale ale spectatorilor, care nu mai înțeleg nimic.
Asta e „reforma statului” promisă de Bolojan: dacă desființăm Inspecția Fiscală, nu mai are cine să constate evaziunea. Și dacă nu e constatată, înseamnă că nu există, nu-i așa?
Aiurea! Nu dispare evaziunea dacă desființezi Inspecția fiscală, din contra. Tot ce se întâmplă e doar un circ grotesc, în care românii, prin guvernul lor, nu sunt niciodată, cum se crede, dresorul, nici leul, nici măcar lupul, ci sunt victima permanenta a ipocriziei: bietul spectator care plătește mereu biletul și pleacă acasă jefuit.
