Există puține lucruri mai sfidătoare decât cinismul politicianului român atunci când, cu voce tremurândă de ipocrizie, ne anunță că “solidaritatea” trebuie să vină de la pensionari. Nu de la băieții cu contracte pe bani publici, nu de la sinecuriștii de lux, nu de la marii combinatori de TVA care trăiesc din facturi fictive și “optimizare fiscală” marca Strehaia. Nu. Ci de la moșul și baba care au muncit 40 de ani, au plătit contribuții, au ieșit la pensie și au îndrăznit să aibă peste 2.500 lei lunar. Ticăloșie? Nu. Se numește politică fiscală responsabilă. Așa se zice în comunicatele de presă.
Să fim serioși. Adevărul e simplu: frauda fiscală la TVA e o vacă de muls pentru toți. De la șmecherul cu firmă-fantomă care vinde bitum către primărie la preț de trufe albe, până la funcționarul care închide ochii și politicianul care semnează cu mâna tremurândă de emoția “para-ndărătului”. Taxarea inversă? Combaterea evaziunii? Să fim realiști: n-are nimeni interesul să strice o combinație care merge brici din 1995 încoace. E motivul, exclusiv, al luptei pentru a ajunge la guvernare.
În schimb, Guvernul – o formă avansată de parazitism bugetar – ne vorbește cu un aer de gravitate despre introducerea CASS la pensii. Adică, pe românește, despre dubla impozitare. Omul a plătit deja contribuții în cei 40 de ani de muncă. A plătit impozit pe venit. Acum, când și-a primit dreptul câștigat prin contribuție, i se cere încă o dată solidaritate. De ce? Pentru că băieții care au furat banii din fondul de sănătate sunt la Monaco și nu răspund penal.
Și, atenție! Nu e doar o nedreptate morală – este o încălcare clară a Constituției, care interzice dubla impunere a aceluiași venit. Pensia nu este un venit nou, ci un drept câștigat, deja impozitat. Aplicarea CASS și a impozitului pe pensii reprezintă un abuz de drept, mascat sub forma unei politici fiscale “solidare”. De fapt, e cea mai cinică și imorală formă de impozit introdusă în ultimii 30 de ani.
Dar cinismul nu se oprește aici. Culmea ironiei este că, în logica Guvernului, cei care au declarat corect veniturile și au contribuit cinstit sunt acum discriminați și penalizați pentru că au fost corecți. Pentru că li se aplică impozit și CASS doar pentru că au contribuit mai mult. Cei care au lucrat pe salariul minim în acte, dar ridicau grosul în plic, sunt acum “scutiți”. Ce mesaj transmite statul? Simplu: Fii prost cinstit și vei plăti dublu. Fii deștept și fură, că nu pățești nimic. Asta se încurajează de 35 de ani în România!
Mai lipsește ca, la următoarea ședință de Guvern, să se introducă “impozitul pe longevitate”: ai prins pensia mai mult de 5 ani? Plătești. Sau taxa pe oxigen: ai 70 de ani și mai respiri? Dă ceva înapoi bugetului!
Și, în timp ce pensionarul contribuabil e jumulit cu un zel de cazangiu fiscal, nimeni nu suflă un cuvânt despre impozitarea pensiilor speciale – adică acele pensii care nu se bazează pe contributivitate, ci pe decizie politică și mituire legislativă reciprocă între categoriile “speciale”. Nu, acolo nu se atinge nimeni. Că n-ai cum să te atingi de o castă când tu însuți faci parte din ea.
Și măcar dacă ar impozita partea din pensia specială suportată de la buget, cum ar fi logic. Nimeni (cu excepția celor privilegiați) nu s-ar supăra. Dar nu. Ei preferă să lovească exact acolo unde e mai simplu: în milioanele de pensionari care au muncit o viață întreagă și și-au plătit, correct, contribuțiile. Pentru că n-au sindicat, n-au televiziune, n-au șef de partid în spate.
Că tot vorbim de Constituție: nu există discriminare mai flagrantă decât să aplici CASS doar peste un anumit prag de pensie, de parcă pensia ar fi un bonus nemuncit, nu rezultatul a zeci de ani de contribuție. De fapt, prin această schemă, Guvernul nu doar că nu combate frauda, ci o încurajează indirect: dacă ești corect, ești sancționat; dacă fentezi sistemul, ești premiat.
Asta e România în 2025: țara în care hoțul îți cere solidaritate, iar pensionarul e vinovat că mai trăiește.
Și, da, e profund imoral ca exact un partid cu pretenții de “doctrină de stânga” să aplice o măsură care îi lovește fix pe cei mai vulnerabili – pensionarii. Dar când ețti un partid cu o doctrină tip Cosa Nostra și ai clientelă politică hrănită din contracte trucate și regii pline de pile și sinecuri, nu-ți mai pasă de principii. Doar banii contează, nu și metodele prin care sunt obținuți. Iar dacă îndrăznește cineva să întrebe “unde sunt banii?”, se răspunde sec: “La buget. Nu vedeți că nu ajung?”. Fara nici o logică…
Adevărul e că nu ajung, pentru că se scurg ca printr-o sită, iar sita e plină de găuri tăiate cu diamantul corupției. Până nu se leagă niciun fost ministru al Finanțelor, niciun director de CNADNR, niciun șef de agenție cu Audi A8 și IQ de gumă de mestecat, nu se va reface niciun echilibru bugetar. Iar până atunci, pensionarul plătește. De două ori. Cu pensia. Cu demnitatea.
Cireașa de pe tort? Politicienii nu doar că n-au învățat nimic din lecția recentă a așa-zisului suveranism, care era cât pe ce să-i măture de pe scena politică, dar continuă să sfideze cu o obrăznicie stalinistă întreaga populație. Se comportă în continuare ca și cum bugetul public e moștenire de familie, iar România – un SRL cu acționari din Teleorman, Ploiești și Voluntari. N-au nicio opreliște. Nici rușine. Nici frică.
Și dacă îndrăznești să întrebi “unde sunt banii?”, ți se aruncă în față platitudini despre “responsabilitate bugetară” și “greaua moștenire”. Dar realitatea e clară: nu pensionarul trebuie să suporte efectul furtului, ci hoțul să răspundă pentru el.
Până atunci, singurul lucru “solidar” în România rămâne jecmăneala organizată – pe model mafiot, dar cu ștampilă de stat.
