Fenomenul e generalizat: o rețea națională de impostură, construită cu grijă de crima organizată cu față de partid. Iar când acești mafioți cu cravată vor să pună mâna pe bugetele publice, nu caută competenți – din contră! Caută păpuși cu șnur, obedienți și incapabili. Nu pricepi nimic, dar semnezi tot? Ești omul perfect!
Uită-te la Praid. Localitatea cu un potențial turistic uriaș – salină, ape minerale, peisaje superbe – dar cu un management administrativ de grădiniță cu program redus. În 2022, comuna a pierdut peste 5 milioane de euro din fonduri europene, pentru că proiectul depus era scris de parcă fusese dictat de un elev de clasa a VIII-a în pauza mare. Nici măcar nu bifaseră corect formularele. Dar viceprimarul? A fost promovat! Că era „omul nostru”.
Sau cazul celebru de la Sectorul 5 București. Proiectul pentru reabilitarea termică a blocurilor a fost respins de Comisia Europeană pentru că dosarul conținea poze făcute cu telefonul, documente lipsă și un studiu de fezabilitate copiat de pe internet. Peste 40 de milioane de euro pierduți, dar nimeni nu a fost tras la răspundere. De ce? Pentru că managerul de proiect era cumnatul șefului de partid pe sector. Ce atâta competență, când ai neamuri?
În Tulcea, o agenție pentru dezvoltare rurală a depus un proiect de irigații… într-o zonă unde nu există rețea de electricitate. Respins, evident. Dar directorul? Încă e în funcție. CV-ul lui conține o diplomă de la o universitate privată dispărută între timp și o singură „experiență profesională”: a fost bodyguard la un club de manele din Galați.
Aceste exemple nu sunt excepții, ci manifestări ale unei strategii. În toate instituțiile publice, agenții ori regiile autonome, întâlnim același tipar: incompetenți plantați ca să nu încurce „băieții deștepți”. Când vine vorba de atragerea fondurilor europene, suntem ultimii în UE nu pentru că n-avem idei, ci pentru că nu avem oameni care să le poată scrie, susține, implementa. Asta cere școală serioasă, nu diplome la kilogram, cumpărate de la universități-fantomă.
Manager adevărat înseamnă să fi condus o afacere și să fi făcut profit, nu să fi fost șoferul vreunui senator și să ai poză cu el în birou. Înseamnă să știi să gestionezi bugete, echipe, termene, nu să te încurci în foi A4 și să întrebi secretara cum se trimite un e-mail.
Dar la noi, criteriile de selecție sunt clare: carnet de partid, ascultare necondiționată, și disponibilitatea de a nu întreba niciodată „de ce?”. Dacă știi și să dai din cap aprobator, ai toate șansele să ajungi director general. Rezultatul? Proiecte respinse, bani pierduți, comunități sărăcite – dar rețelele de influență funcționează perfect.
Și-apoi ne mirăm că „nu se face nimic în țara asta”…
