Într-o țară în care milioane de cetățeni se luptă cu sărăcia, inflația și incertitudinea zilei de mâine, aleșii neamului trăiesc într-un univers paralel. Unul plin de privilegii, sume forfetare, diurne, pensii speciale și venituri obscene – toate plătite din buzunarul celor care muncesc cinstit.
Românii sunt îndemnați să „strângă cureaua”. Să accepte înghețarea salariilor. Să plătească prețuri explodate la alimente, energie, combustibili. Dar în același timp, Parlamentul își păstrează intacte beneficiile, ba chiar le crește. Guvernul, în loc să taie din cheltuieli, își premiază sinecurile. Iar clientela politică sifonează miliarde prin contracte publice umflate, semnate în spatele ușilor închise.
Deficitul bugetar este uriaș. Economia dă semne clare de oboseală. Dar cei de la putere ignoră toate avertismentele. În loc să diminueze cheltuielile care sufocă bugetul, politicienii continuă să se servească cu nerușinare din banii publici. Este o absurditate economică care sfidează orice rațiune: când casa arde, pompierii cer prime, nu sting flăcările.
Aceasta nu este doar o formă de incompetență. Este esența scopului pentru care mulți ajung la guvernare în România: nu pentru a reforma, ci pentru a se înfrupta. Nu pentru a conduce, ci pentru a sluji rețelele de interese care i-au propulsat.
Sunt indivizi fără profesii, fără realizări, fără alt merit decât loialitatea față de partid. Iar partidul, la rândul său, răsplătește obediența cu funcții, sinecuri și o viață de huzur pe spinarea contribuabilului.
Declarația ministrului de Finanțe, Tanczos Barna – „nu se taie din banii parlamentarilor, nu atingem sumele forfetare, nu se umblă la privilegiile aleșilor” – sună ca o palmă pe obrazul contribuabilului cinstit. Este mai mult decât o simplă afirmație tehnică: este o declarație de superioritate autocratică, de genul „nu ne pasă ce credeți, noi facem ce vrem”. Un mesaj cinic, transmis de la înălțimea privilegiilor necuvenite, care reflectă exact mentalitatea celor care conduc România: o castă ruptă de realitate, convinsă că puterea le oferă dreptul de a disprețui voința și suferința celor mulți.
Consecințele acestui sistem profund corupt nu întârzie să apară:
• Inflație persistentă, care topește economiile populației.
• Dobânzi în creștere, care blochează investițiile.
• Emigrarea continuă a forței de muncă.
• Distrugerea încrederii în instituții.
• Pierderea accesului la fonduri europene și investiții externe.
• Și, inevitabil, impunerea unei austerități forțate, dar nu pentru cei privilegiați. Ci pentru noi, ceilalți.
România nu este săracă. Este furată. Sistemic, meticulos, de către cei care ar trebui s-o apere.
Iar tăcerea noastră este combustibilul lor. Atâta vreme cât acceptăm să fim spectatori, teatrul grotesc al imposturii și jafului va continua.
Nu putem cere demnitate de la niște indivizi care nu o înțeleg. Dar putem să o regăsim în noi înșine.
Să refuzăm să mai fim complici prin pasivitate. Să spunem „Ajunge!”. Să cerem responsabilitate, nu doar prin vot, ci prin fiecare act de civism, fiecare întrebare incomodă, fiecare gest de demascare.
Nu mai e timp de resemnare.
Este timpul recuperării demnității. Pentru noi. Pentru copiii noștri. Pentru România.
sursa foto: google.ro
