Toată cariera lui Coldea are la bază, nu valoare, nu competență, nu profesionalism, nu muncă, ci traficul de influență! De la accederea în SRI (prin loby-ului „unchiului”, generalul Dan Gheorghe), la grade și funcții în SRI și până la titlul de doctor, toate poarta amprenta oportunismului, adică au fost obținute „pe sub pult”, imoral și chiar nelegal. Conștientizați până unde a decazut administrația publică românească? Un asemenea individ, ratat profesional, cu carențe uriașe de educație, a „dirijat” lupta anticorupție din România. A fost, de fapt – prin prisma incompetenței și apucăturilor – Al Capone numit să conducă luptă împotriva crimei organizate! În 2012, pe când era în vigoare un protocol de colaborare între Garda Financiară, SRI, DNA, DGIPI și alte structuri ale statului, privind combaterea evaziunii fiscale, Coldea a simțit „mirosul” banilor și ce s-a gândit: ca să obțină controlul total și acces la informațiile agenților economici (nu pentru a stopa evaziunea fiscală, ci pentru.santaj, respectiv a le „vămui” în interes privat), a „convins” Guvernul Ponta (pe care-l controla ca pe o marionetă docilă) și pe ex-președintele Băsescu (cel care l-a promovat in fruntea SRI), că se impune desființarea Garzii Financiare, pe motiv că instituția era coruptă și trebuia înființată o altă instituție, mai curată, mai puternică și mai eficientă în domeniul combaterii evaziunii fiscale. A fost „găselnița” lui Coldea si a altor câțiva generali (romantici și nostagici) din SRI. Împreună cu Ponta, Gelu Diaconu și Chițoiu, SRI-ul lui Coldea a desființat Garda Financiară și au concediat, în masă, peste 800 de specialiști în domeniul combaterii evaziunii fiscale. Cu aceeași ură de clasă, precum comunistii administratia interbelică. Logica? Așa „au vrut mușchii lor”! În locul Gărzii Financiare au înființat o altă instituție, denumită pompos, Direcția Generală Antifraudă în cadrul ANAF, direcție în care 214 posturi au fost ocupate de ofițeri SRI (SRI primind, în urma „negocierilor” și o parte din funcțiile de conducere, de inspector general adjunct, la județe sau central). Desființarea Garzii Financiare – care a fost, indiscutabil, opera lui Coldea, pentru a obține controlul evaziunii fiscale din Romania -, a fost și va rămâne unul dintre cele mai tâmpenii și mai mari abuzuri săvârșite de vreun Guvern, în favoarea crimei organizate, pentru că, pe lângă că au fost încălcate legile și Constituția, câștigătorii au fost crima organizată. Asta pentru ca SRI să-și transfere (nelegal) ofițerii și să controleze ANAF. Au procedat exact ca pe timpul comuniștilor când Securitatea a fost prezentă în toate instituțiile publice. Din cei peste 800 de angajați ai Garzii Financiare, mai mult de jumătate au rămas fără serviciu, ANAF, deși avea posturi disponibile, la presiunea SRI, opunându-se preluării lor, fiind tratati mai rau decat niste infractori carora instanta le-a suspendat drepturile civile. Degeaba și-au căutat angajații Gărzii dreptate în justiție, pentru că justiția era controlată de celebrul general Dumbravă, care „urmărea” dosarele până la finalizare. Adică punea presiune pe judecători să dea decizii în defavoarea foștilor angajați. Că a fost un abuz grosolan și o imixtiune a SRI în justiție, în ANAF și Guvern, am demonstrat-o câștigând (după ce am câștigat și la Curtea Constituțională), procesul împotriva ANAF. Prea puțin însă pentru o reparație pentru cei peste 400 de specialiști concediati la solicitarea lui Coldea și SRI. Doar cinci foști comisari ai Garzii Financiare au reușit să învingă sistemul draconic inventat și controlat de „psihopatul” Coldea. Însă, cum zicala „Dumnezeu nu bate cu parul”, e întotdeauna actuală, la capitolul „inteligență”, Coldea a clacat, fiind păcălit ca un ignorant, de „sforarii” și „elefanții” din ANAF care protejau crima organizată. A reușit să desființeze Garda Financiară – făcând, de fapt, jocul „elefanților” din ANAF – care n-au suportat niciodată existența acestei instituții, pentru că le bloca obținerea controlului total asupra zonei gri a fiscalității -, dar n-a reușit să obțină controlul total asupra evaziunii fiscale, cu toate că și-a implantat peste 200 de agenți în ANAF. A fost fraierit, ca un gâgă, când s-a redactat actul normativ (HG 520/2012), prin care s-au stabilit competențele Direcției Generale Antifraudă din cadrul ANAF. Practic, noua instituție, prin prisma competențelor, a devenit una de decor, pentru că „elefanții” din ANAF au eliminat esențialul din competențele noii instituții: controlul operativ și inopinat, transformandu-l din concret în formal, adică ce deranja cel mai tare crima organizată. Pe lângă pierderea competenței de control operativ și inopinat, Direcția Generală Antifraudă n-a primit nici competența de a întocmi acte administrativ fiscale în domeniul impozitelor și taxelor (cu excepția procesului verbal de contravenție). A urmat abrogarea Legii 12/1990 (actul normativ de bază cu care opera Garda Financiară) și (cireașa de pe tort), decizia Curții Constituționale prin care s-a stabilit ca Procesul-verbal întocmit de Direcția Generală Antifraudă, nu este mijloc de probă în justiție. Aceste trei decizii fundamentale (transformarea controlului inopinat și operativ într-un control formal, fiind necesara aprobarea structurii centrale, abrogarea Legii 12/1990 și decizia CC privind PV că nu este mijloc de probă), au lăsat, practic, Direcția Generală Antifraudă din ANAF, „fără obiectul muncii”, adică fără competențe reale. La toate acestea s-a mai adăugat și o altă decizie a CC, privind neconstituționalitatea transferului ofițerilor SRI în ANAF, astfel că, în final, Coldea &SRI, au luat o mare țeapă, în disputa SRI- elefanții din ANAF, fiind 1-0 pentru ANAF. Concluzia? În loc să dea lovitura, adică să obțină controlul asupra evaziunii fiscale, Coldea a obținut reversul: a eliminat singura instituție cu rezultate concrete în lupta impotriva evaziunii fiscale. Practic, a fost păcălit și a făcut jocul crimei organizate care controla „elefanții” din ANAF, cei care protejau și continuă să protejeze evaziunea fiscală. Ce-a făcut de fapt Coldea și SRI în 2012, desființând Garda Financiară? Au redus colectarea fiscală (raportată la PIB) cu peste 6%. De la 33,2% în 2012, la 27% în 2023. Adică a băgat peste 6% din PIB în buzunarele crimei organizate. Pentru asta trebuie să-i „mulțumească” România lui Coldea? În concluzie, din punctul meu de vedere, Coldea, în materie de anticorupție și antievaziune fiscală, a fost un mare „papagal”. Un individ mediocru, frustrat de lipsa de educație, care a vrut să-și depășească nivelul mediocru intelectual, sfârșind în a deveni instrumentul cu care crima organizată a înlăturat una din instituțiile statului, care conta în combaterea evaziunii fiscale. Iar că a fost un mare papagal și de o mediocritate incontestabilă, se vede și din modul infantil în care a operat ca „traficant de influență”, fiind prins ca un novice, fără experiență în domeniu. Grav e că un asemenea individ se prezenta ca port-drapel al luptei anticorupție în România, tarand o instituție fanion, într-o mizerie care a pătat definitiv și iremediabil blazonul a ceea ce trebuia să fie model de profesionalism, competență și eficiență în lupta impotriva crimei organizate
sursa foto : google.ro
