De ce deficitul bugetar, considerat pierdere, e o mare minciună? Pentru că, analizând execuția bugetară anuală constatăm că nu veniturile bugetare (gradul de colectare) au scăzut, ci cheltuielile au crescut, pentru a alimenta lacomia clientelei politice. Când veniturile bugetare, în 2022, au reprezentat 32,2% din PIB, iar veniturile fiscale 16,1% din PIB, față de 31,9 și 15,6% în 2021, este evident că nu colectarea e problema, ci cheltuiala iresponsabilă a banului public, având ca beneficiar principal clientela politică. Mai ales că PIB a crescut de la 1.190.300 mil. lei în 2021, la 1.427.300 mil. lei în 2022 Deci, când realizezi venituri totale de 460.065,5 mil. lei, în 2022, față de 379.612,9 lei în 2021, adică cu 17,5% mai mari, cum poți susține că ai pierderi? Pierderi de unde și din ce, când ai colectat cu 17,5% mai mult? În 2023, statisticile arată idem. La luna august, veniturile totale sunt aproape egale cu întreg anul 2021. 330.469,9 mil. lei. Adică în grafic, în condițiile în care acestea reprezintă deja 20,8% din PIB. În concluzie, raportându-ne la media anilor 2015-2021, veniturile au crescut, în procent și în sume, raportate la PIB. Deci nu există pierdere din colectare, ci din cheltuială. În 2017, cheltuielile statului reprezentau 32% din PIB. În 2018, 34% din PIB. În 2019, 35,5% din PIB. În 2020, s-a înregistrat recordul de 40,8% din PIB. În 2021, 38,6% din PIB, iar în 2022, 37,9% din PIB. Deci, în timp ce veniturile au crescut de la 29,5% din PIB în 2017 la 32,2% din PIB în 2022 (înregistrând o creștere medie de 2,5%), cheltuielile au înregistrat o creștere de 6,5% din PIB. Păi, cum naiba să nu înregistrezi o „gaură” bugetară, cand cheltui mai mult decât colectezi? Toate guvernele, din 2016 și până în prezent au aplicat politica „mână largă”, iresponsabilă, dând liber la risipa banilor publici și acum lansează și susțin marota că există o „gaură” bugetară? Nu există nici o gaură, ci există cheltuieli nesăbuite, care au împovărat bugetul public. Cheltuieli stupide, nesustenabile, pentru că baza de impozitare a fost aceeași și nu permitea acest dezmăț. Vreți adevărul despre „gaura” bugetară? Îl aflați tot în execuția bugetară (bugetul general consolidat), analizând cheltuielile bugetare pe capitole. O să constatați că și cheltuielile de personal (atât de des invocate de mass-media mercenara) sunt o marotă, adică un bluf. În 2019, cheltuielile de personal au reprezentat 9,8% din PIB. În 2022, acestea au reprezentat 8,2% din PIB, adică au scăzut. Deci nu „bugetarii” sunt problema și nici soluția. E o cacealma populistă. În 2019, cheltuielile cu bunuri și servicii, reprezentau 5,1% din PIB. În 2022, acestea reprezentau tot 5,1 din PIB. Deci, nici cheltuielile cu bunuri și servicii nu reprezintă motivul „găurii” bugetare. Adevăratul motiv al „găurii” bugetare îl aflăm tot din bugetul general consolidat. Cheltuielile cu asistența socială (care includ, în primul rând, pensiile speciale). De la 10,8% din PIB, în 2016 s-a ajuns la 12,2 % în 2022. Un alt motiv îl reprezintă împrumuturile bancare iresponsabile ale puterii politice, pentru echilibrarea balanței de plăți (cheltuieli). De la 1,2% din PIB în 2019 s-a ajuns la 2% din PIB în 2022. Ce mai găsim la capitolul „cheltuieli”? Creșteri uriașe la capitolul „proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile”, care au ajuns, de la 0,1% în 2017 la 3,5% din PIB în 2022. Ce sunt, în fapt, aceste proiecte? Contractele și finanțarea asigurate clientelei politice. În concluzie, bugetul de stat n-a fost destabilizat de gradul de colectare (avem aceeași bază de impozitare și același procent de încasări raportat la PIB) de cheltuielile cu bugetarii, de cheltuielile cu bunurile și serviciile, adică de costurile cu funcționarea instituțiilor publice. Acestea se înscriu în aceeași parametrii cu cei anteriori. Problema e asistența socială (adică costurile cu protecția lenei și cu sinecurile create de guverne și Parlament, unor caste), împrumuturile bancare la dobânzi uriașe și finanțarea clientelei politice. Aceste trei capitole bugetare (asistența socială, împrumuturile externe și finanțarea clientelei politice) au dezechilibrat și continuă să dezechilibreze bugetul de stat. Ce face guvernul acum? În loc să reducă cheltuielile cu asistența socială (în primul rând cu pensiile speciale și pensionarea prematură a unor categorii sociale), să renunțe la împrumuturile bancare și să reducă jaful bugetar practicat de clientela politică, păstrează aceste capitole bugetare neschimbate (procentul lor rămâne același în PIB), asigurând sursele de finanțare pentru pensii speciale, rambursarea creditelor și dobânzilor, respectiv fondurile pentru clientela politică, prin creșterea și largirea bazei de impozitare (majorarea impozitelor și taxele locale, eliminarea facilităților asigurate industriei autohtone), selectiv, mutând povoara fiscală pe umerii populației și IMM-urilor. Anacronic, Guvernul obligă cetățenii și economia privată să suporte dezmățul din banii publici, lansând și întreținând marota existenței unei „găuri” bugetare generată de ineficiența colectării veniturilor. Implicit se găsesc și vinovați „de serviciu”, precum ANAF sau alte instituții bugetare. Așa, pentru a arunca ignoranților „oase de ros” ori motive să fie întreținută dezbinarea. În acest timp, clientela politică care întreține și dirijează puterea politică, își continua liniștită jaful bugetar, protejată de cruciada stupidă lansată de Guvern împotriva instituțiilor publice, pe care le transformă în „țap ispășitor” pentru așa zisa „gaură bugetară” provocată de lăcomia clientelei politice și de sistemul de sinecuri protejat de puterea politică.
Breaking
